Amnezia

Blocul

        Pleca de la circ, dar nu inainte de a-i multumi din suflet fostului sau coleg. Desi nu aflase nimic despre viata sa personala si nici cum ajunsese inconstient in fata acelui apartament, era totusi bucuros ca acum avea o pista care il putea ajuta sa afle toate aceste lucruri. Ceea ce il intriga insa era povestea acrobatului despre trecutul sau in acel circ, despre acea capacitate iesita din comun de a citi mintile oamenilor. Nu se imagina facand acele lucruri. Ii impartasi aceste nedumeriri Biancai:

            -Stii, sunt bucuros pentru ca in sfarsit am aflat ceva despre mine. Dar ceea ce am aflat... nu stiu, parca nu sunt eu acela despre care a fost vorba in discutie. Nu ma regasesc in acel mod de viata. Nu stiu ce m-ar putea impinge sa lucrez intr-un circ. Ce stiu sigur e ca, asa cum gandesc acum, de cand m-am trezit in apartamentul tau, nu as face asta decat, poate, fortat.

            Bianca incerca sa-l linisteasca:

            -Nu-ti face griji. Banuiesc ca e normal ca, dupa ce iti pierzi memoria, sa fii o persoana putin schimbata de cea care erai inainte. Tata mi-a spus ca si in cazul meu a fost la fel. De exemplu, inainte de amnezie, culoarea mea preferata era galben, acum e albastru. Imi placeau cainii, acum prefer pisicile. Chiar ascult alt gen de muzica si imi plac altfel de filme decat inainte. Tata mi-a spus ca e normal deoarece preferintele noastre si chiar felul nostru de a fi sunt influentate de amintiri, de experientele pe care le-am trait in trecut, iar cand nu ne putem aminti trecutul s-ar putea ca ele sa se schimbe.

            Vorbele Biancai il linistira pe Leon pentru moment. Cei doi hotarara sa se indrepte catre locuinta Biancai deoarece se facuse deja destul de tarziu (petrecusera ceva timp la circ) iar adresa fostei (si poate actualei) locuinte a lui Leon era departe de zona unde erau acum. In plus, li se facuse foame si erau destul de obositi. Bianca spuse ca nu este nicio problema sa mai doarma inca o noapte la ea in apartament.

            Restul dupa-amiezei o petrecura in apartamentul Biancai, odihnindu-se. Seara, dupa cina, dori sa ii multumeasca fetei pentru tot ajutorul pe care atat ea, cat si tatal ei, i-l acordasera in ultimele zile:

            -Stiu ca, atunci cand tatal tau m-a gasit inconstient in fata apartamentului, eu eram un necunoscut pentru el. Putea sa cheme salvarea si atat. Nu era obligat sa ma primeasca in apartament si sa aiba grija de mine. Iar tu... faptul ca m-ai insotit astazi... puteai doar sa-mi explici cum sa ajung la sectia de politie, iar apoi la circ, daca as fi vazut acel afis (inca un mod in care m-ai ajutat). Nu erai obligata sa mergi cu mine. Simt ca trebuie sa va multumesc pentru asta, atat tie cat si tatalui tau.

            Bianca ii raspunse calm:

            -Stai linistit. Ceea ce am facut nu a fost mare lucru. Oricum nu aveam ceva mai bun de facut acasa. Acum, tot ce sper este sa nu fi fost in zadar. Chiar imi doresc ca maine, cand o sa vizitam acel apartament, sa afli in sfarsit cine esti. Poate amintirile iti vor reveni sau macar poate vei intilni o persoana care sa iti raspunda la toate intrebarile pe care le ai. Probabil ca tu te gandesti ca oricum mie nu are de ce sa imi pese, pentru ca nu ne cunoastem prea bine. Dar nu e asa... Stiu cum e sa treci prin ceea ce treci tu, stiu cat e de dificil. In plus, astazi, cat timp am stat langa tine, mi-ai dat impresia unei persoane oneste. Nu stiu ce ti s-a intamplat, dar sunt destul de sigura ca nu ai facut nimic rau.

            Vorbele Biancai il mai linistira pe Leon. Era bine sa stie ca nu este singur in toata aceasta cautare pe care o ducea. Se gandea cum s-ar fi putut descurca daca ar fi fost pe cont propriu. Nu isi amintea nici macar numele strazilor, iar orasul era asa de mare. Se duse sa se culce si adormi cu sentimentul de siguranta pe care i-l daduse fata.

            A doua zi se trezi devreme. Era nerabdator sa viziteze acea adresa unde aflase ca locuise in urma cu mai bine de un an. Bineinteles, Bianca urma sa mearga cu el. Adresa era tocmai in partea cealalta a orasului, la marginea acestuia, asa ca pornira cat mai repede la drum.  

            Ajunsi acolo, dadura peste o zona foarte putin circulata. Strada era aproape pustie. Intreaga zona parea extrem de neingrijita, gunoaie aruncate pe jos fiind la tot pasul. Cat vedeau cu ochii nu era nici urma de verdeata. Nu era tocmai un loc in care sa iti doresti sa traiesti, dar Leon se banui ca aici trebuie sa locuiasca persoanele sarace, care nu isi pot permite un apartament intr-o zona mai dezvoltata o orasului. Si-ar fi dorit insa ca el sa nu fi locuit aici.

            Zarira atunci blocul in care el locuise. Acesta, la fel ca toate celelalte blocuri din zona, parea vechi, deteriorat, avand peretii crapati in nenumarate locuri. Tencuiala cazuse demult, cedand locul unor pete fumurii care sugerau incercarile carora blocul le facuse fata.  

            Intrand in cladire, observara imediat biroul administratorului cladirii, aflat la parter. Leon batu la usa si intra. Inauntru se afla o femeie destul de batrana care, de indata ce il zari pe Leon, paru sa il recunoasca. La fel ca si fostul sau coleg de circ, aceasta il intreba daca e bine si cu ce ocazie trece pe acolo. Raspunsul lui fu acelasi: ii spuse ca si-a pierdut memoria si ii povesti pe scurt ce i s-a intamplat in ultimele zile. Apoi o ruga, daca poate, sa il ajute sa-si recapete memoria spunandu-i detaliile pe care le stia despre el. Femeia accepta cu placere sa ii spuna tot ce stie despre el:

            -Cred ca sunt in jur de trei ani de cand te-ai mutat in blocul asta. Imi amintesc ziua cand te-am vazut prima data. Mi-a ramas in minte din cauza starii in care pareai ca te afli. Ai venit si m-ai intrebat daca este vreun apartament de inchiriat pentru ca ai dori sa te muti aici. Vocea ta era slaba si pareai ca suferisei mult in trecut. In plus, imbracamintea ta era complet neingrijita si crede-ma, de obicei nu sunt atenta la lucrurile astea,  dar acum nu am putut sa nu remarc ca hainele tale erau murdare si rupte in nenumarate locuri. Aveai si o barba destul de lunga pentru un tanar ca tine. Dupa ce ti-am gasit un apartament liber, nu prea te-am mai vazut decat foarte rar. Nu am avut insa nicio problema cu tine, mereu ti-ai platit chiria la timp. Asta pana acum o luna cand ai venit si mi-ai spus ca trebuie sa pleci intr-o calatorie lunga si ca pot da apartamentul altcuiva. Nu mi-ai spus insa unde pleci.

            Leon nu era multumit de ce aflase. O intreba daca in timpul in care locuise in acel apartament il vizitase cineva sau daca il auzise vreodata spunand ceva care sa para important. Femeia ii raspunse ca nu crede ca l-a vizitat cineva vreodata, dar ca isi aminteste o conversatie pe care a purtat-o cu el, intr-unul din rarele momente cand a discutat cu ea.

            -S-a intamplat la putin timp dupa ce te-ai mutat aici, daca nu ma insel chiar in ziua urmatoare. M-ai intrebat daca exista vreo biblioteca mai importanta in zona. Am fost destul de mirata pentru ca, dupa impresia pe care mi-o lasasei in ziua cand te-ai mutat, nu pareai genul de om care sa citeasca, mai ales sa viziteze o biblioteca. Bineinteles, tie nu ti-am spus asta, ci ti-am explicat cum sa ajungi acolo. E o biblioteca destul de mare la doua strazi distanta de blocul asta.

            Leon realiza ca urmatorul pas este sa viziteze acea biblioteca deoarece, in continuare, nu isi amintea nimic. Spera sa existe o evidenta a persoanelor care imprumuta carti de acolo, nadajduind ca numele cartii sa ii elibereze unele amintiri. Inainte de a pleca insa o mai intreba un singur lucru pe administratoarea blocului. Isi amintea ca fostul sau coleg de circ ii spusese ca s-a angajat acolo in urma cu doi ani iar femeia ii spusese ca s-a mutat in acel bloc in urma cu trei ani.

            -Aveti idee ce am facut in primul an in care am locuit aici? Lucram undeva, ma vedeati iesind des din bloc?

            -Nu cred ca lucrai nicaieri. Nu te vedeam iesind din bloc decat foarte rar si atunci iti cumparai de mancare, nu cred ca faceai si altceva pentru ca erai plecat foarte putin timp. Iti petreceai aproape toata ziua la tine in apartament. Erai extrem de singuratic, sa-ti spun sincer. Acum parca nu mai esti asa, vad ca ai venit cu cineva pana aici.

            Se referea, desigur, la Bianca. Cei doi, dupa ce ii multumira femeii, iesira apoi din acel bloc indreptandu-se catre biblioteca. Pe drum, Leon se gandi incontinuu la spusele acelei femei, la singuratatea si tristetea pe care se parea ca le traise cu cativa ani in urma. Poate ca, intr-un fel, amnezia sa fusese cauzata de trairile acestea.

            Ajuns la biblioteca, fu uimit de dimensiunile acesteia.