Amnezia

Proba

Leon intra temator. Inchise usa in spatele lui si observa ca intreaga incapere in care se afla era cufundata in intuneric. Camera nu avea nicio fereastra prin care sa intre lumina de afara. In fata sa insa, undeva in partea opusa a camerei, se vedea o lumina palpaind. Lumina era slaba si parea sa fie creata de o lumanare. In continuare nu stia in ce consta proba pe care trebuia sa o treaca dar banui ca trebuie sa se apropie de acea lumina. Ajuns acolo, observa o lumanare care se afla pe o masa plina de praf. Contrar asteptarilor sale, pe masa nu se afla nimic care sa-i dezvaluie detalii despre proba. Ramase pe ganduri cateva secunde, dupa care ceva neasteptat se intampla.

Lumanarea se stinse iar el simti ca totul in jurul lui incepe sa se invarta. Deoarece nu vedea nimic, nu-si putea da seama daca intr-adevar podeaua se invartea sau pur si simplu il cuprinsese pe el un sentiment de ameteala. Simtea insa ca viteza cu care se invartea era din ce in ce mai mare. Pana la urma nu mai reusi sa-si mentina echilibrul si cazu. Apoi, la fel de brusc cum incepuse, miscarea din jurul sau se opri. Dupa cateva secunde de nedumerire, Leon se ridica in picioare. In jurul lui era intuneric bezna. Nu mai stia unde este usa, dar porni intr-o directie oarecare. Dupa ce merse aproape un minut, realiza ca inca nu daduse de niciun perete. Camera in care intrase era mica, in mod normal nu putea face foarte mult dintr-o parte in alta a ei. Atunci, ceva si mai ciudat se intampla.

Zgomote, la inceput nedeslusite, incepura sa se auda. Pareau sa fie mai multe, iar ele se auzeau din toate directiile. Apoi, incetul cu incetul, Leon incepu sa le inteleaga. I se paru ciudat insa ceea ce pareau sa spuna. La inceput fu doar o banuiala, apoi deveni convins ca il chemau la ele. Toate pareau sa spuna acelasi lucru, dar incerca sa se concentreze asupra uneia singure, pentru a deslusi tot ceea ce ii spunea. Intelese urmatorul lucru:

-Doar daca vii spre mine vei gasi iesirea corecta. Si doar daca vei gasi iesirea corecta vei trece proba. Vino, nu mai sta pe ganduri!

Dar asta spuneau toate, deci ii era greu sa se decida pe care sa o urmeze. Ramase o vreme nemiscat, ascultandu-le. Apoi, incepu sa aiba o banuiala. Parca se simtea mai indreptatit sa urmeze una dintre voci decat pe celelalte. Nu isi explica insa de ce. Toate vocile ii erau total necunoscute. Totusi, cu cat trecea mai mult timp fara a lua o hotarare, cu atat mai mult vroia sa asculte de acea voce. Simtea ca asta isi dorise dintotdeauna.

Porni in directia de unde se auzea vocea. Merse probabil cateva ore bune, dar nu simti in niciun moment ca a luat decizia gresita. Apoi, se lovi de ceva solid. Pipai si realiza ca era o usa. Gasi clanta si usa se deschise. Iesind, realiza ca era exact usa pe care intrase. In fata lui, se aflau Bianca si David. Se indrepta spre ei, dar mai privi o data in urma. Se asigura ca nu se inselase. Casuta din care iesise era de dimensiuni foarte mici, contrare celor pe care le gasise inauntru.

Cand se apropie de David, acesta ii spuse pe un ton calm ca a trecut proba si este liber sa intre in templu si sa i se adreseze Marelui Spirit. Leon se intreba pentru o clipa cum ajunsese David la aceasta concluzie. Inainte de a se indrepta spre templu insa, mai avea o ultima rugaminte catre David. Il ruga sa o lase si pe Bianca sa vina cu el. Fata il urmase pana aici, trebuia sa ii permita si ei sa vada ceea ce se afla in templu, unde poate urma sa gaseasca motivul pentru care trecuse prin tot ce trecuse in ultima vreme. David ii spuse ca Bianca il poate urma, insa numai ce-l ce a trecut proba i se poate adresa Marelui Spirit si numai el poate simti prezenta acestuia. Bianca nu fu deranjata de acest fapt deoarece oricum nu credea ca se va intampla ceva miraculos inauntru, asa ca fu de acord. Impreuna cu Leon, pornira catre templu.

Drumul fu, la inceput, usor. Cei doi urmara o alee creata probabil de catre sateni. Pe masura ce inaintau insa, drumul deveni inclinat, fiind din ce in ce mai dificil pentru ei sa isi mentina echilibrul. Daca la inceput aleea trecea printr-o padure aflata la poalele muntelui, acum copacii ramasera in urma iar drumul inainta printre stancile pustii. Prapastii din ce in ce mai mari se cascau de o parte si de alta a drumului.