☆ Erika pov ☆
Kevin incepe sa imi explice cum sa imi folosesc puterile... Am invatat sa alerg repede si am facut o mica intrecere cu Kevin... El era in fata mea, dar eu ma opresc cand vad ceva stralucitor...ma uit mai atenta si vad ca e un inel...unul foarte frumos...il iau bagandu-l in buzunar... Am impresia ca am mai vazut inelul asta...prefer sa nu spun nimanui ca l-am gasit...din spatele meu se aude o voce ce ma face sa tresar...Ma intorc prefacandu-ma ca nu s-a intamplat nimic...era Kevin...
Kevin:-S-a intamplat ceva? De ce te-ai oprit?
Erika:-Nu, nu s-a intamplat nimic...doar ca mi se dezlagasera sireturile...da, asta s-a intamplat!
Kevin:-Ok, vrei sa alerg mai incet? Ca sa poti tine pasul?
Erika:-Ok,mersi...hai!
Gandul imi era numai la inelul ala. Peste ceva timp, ne-am intalnit toti...ei vorbeau dar nu eram atenta...oare de unde stiu inelul ala?...sunt trezita la realitate cand Rose ma intreaba:
Rose:-Si? Ce parere ai? Esti de acord?
Erika:-Hm? Poti repeta ce ai spus, te rog?
Rose:-Vrei sa te lupti impotriva lui Kev?
Erika:-Nu...nu mersi...de data asta spun pas...
Rose:-Atunci eu ma voi lupta contra lui si Ryan contra lui Sebastian?
Kevin:-Nu, eu vreau sa ma lupt cu Sebastian!
Rose:-Iti e frica?
Kevin doar ridica o spranceana si rade.
Kevin:-Da, mor de frica! *sarcastic* Eu ma lupt cu Sebastian si punct! Jur ca o sa il fac praf! *sopteste dar se pare ca decat eu aud deoarece nimeni nu mai spune nimic*
Rose:-Bine, cum vrei tu.
Primii care se lupta sunt Sebastian si Kev.
Rose a zis ca e doar antrenament si ca nu o sa se lupte incat sa se loveasca foarte tare,dar totusi mi-e teama...Si incep...Wow, amandoi sunt foarte rapizi si par a fi si foarte puternici. Totul mergea bine pana ce Kev parca a inceput sa fie si mai rapid si sa-l loveasca pe Sebastian...Mi-e era frica sa nu se intample ceva asa ca am vrut sa-i opresc..Dar...
Sebastian:-Ma dau batut!
Kevin zambeste in coltul gurii si ii intinde mana lui Sebastian care era pe jos...acesta o apuca, Kevin ridicandu-l de jos...vin langa mine , apoi in fata ies Ryan si Rose....Si au inceput, dar de data asta era clar ca Rose e mult mai puternica, totusi nici Ryan nu sa lasa...Dar in cele din urma castigatoarea tot Rose a fost...
Ryan:-Ai castigat, chiar esti un monstru...
Dupa lupta lui Rose cu Ry , ne-am mai antrenat putin...cand totul s-a terminat plecasem spre casa dar mi-am adus aminte ca mi-am uitat geaca la Rose si la Kev...am mers sa o iau... Cand am ajuns acolo, in living unde era si geaca mea , era domnul Brown...m-a observat iar fata lui devine una nervoasa...
Erika:-Buna seara...*spun sperand ca nu o sa le fac si mai multe probleme fratilor dinamita*
Domnul Brown:-Ce cauti in casa mea?! *Rose apare din bucatarie* Am spus sa nu o mai aduceti aici pe delicventa asta!*spune furios*
Rose:-Erika, poti sa pleci, am ceva de vorbit cu tata, ok?
Erika:-Ok...*imi iau geaca * Imi cer scuze daca v-am deranjat...La revedere! Pa Rose!
☆Rose pov☆
Rose:-Tata, stiu tot... Bine,aproape tot... Nu stiu de ce mi-ai ascuns asta...
Domnul Brown:-Ce stii? Nu ti-am ascuns nimic!
Rose:-Am aflat totul, am gasit certificatul de nastere...
Domnul Brown:-Unde l-ai gasit?! Il ascunsesem bine! Rose, de ce te bagi in treburile mele?
Rose:-Treburile tale?! Cum ai putut sa-mi ascunzi asa ceva?
Domnul Brown:-Rose,intelege! Nu aveam cum sa va spun! A fost doar o greseala...
Rose:-O greseala...Chiar asa?!Cum poti spune asta?!
Domnul Brown:-A fost doar o aventura... Intelege Rose! Nu trebuia sa se intample ce s-a intamplat...
Rose:-Si responsabilitatea?!
Domnul Brown:-Cine mai stie? Nu trebuia sa afli si nici sa incerci sa descoperi asta!
Rose:-Dupa ce s-a intamplat in trecut...Si acum asta!? Macar daca ai facut-o, asuma-ti responsabilitatea si vorbeste cu ea!
Domnul Brown:-Nu as putea sa ii spun! Ea nu trebuie sa afle! Acum zi cine mai stie?? Nu trebuie sa mai stie nimeni...
Rose:-De ce ar trebui sa-ti spun? Tu mi-ai ascuns-o!
Domnul Brown:-Rose! Sunt tatal tau! Nu am vrut sa ascund dar era greu sa spun...stiam ca intr-o zi o sa afli dar nu ma asteptam sa fie asa curand! Te rog intelege...sper ca nu i-ai spus nimic...
Rose:-Nu sunt eu cea care trebuie sa-i spuna, dar daca nu ii vei spune in maxim o luna, eu plec de aici si ma mut...Nu-mi mai pasa de nimic, am avut prea multe si deja nu mai suport! Am vorbit cu Sebastian si mi-a pregatit deja un aparatament...Dar sa stii ca plec in alta tara si vreau sa las tot in spate!
Domnul Brown:-Nu pleci nicaieri! Mai ales in alta tara! Sebastian iti baga numai prostii in cap! O sa incerc sa vorbesc cu ea...dar tu nu o sa pleci nicaieri...Kevin stie?
Rose:-Mai vedem...Da,a aflat...Si ca sa stii, nu Sebastian e cel care mi.a spus asta, ba din potriva a incercat sa ma opreasca, totul este decizia mea si aceasta discutie ar fi de preferat sa ramana intre noi .
Domnul Brown:-Ai grija sa nu mai afle si altcineva...e de ajuns ca Kevin stie!
Kevin:-Ce sa stiu?
Rose:-Nu mai conteaza, eu ma retrag...
Kevin:-Okkkk.....
Si plec...Dupa o zi asa de plina singurul lucru pe care il mai vedeam era patul...Si dupa ce in sfarsit ma asez in pat primesc un apel de la un numar necunoscut...
Ty:-Buna!
Rose:-Cine este?
Ty:-Nu ma mai recunosti, pustioaico?
Rose:-Ty...Nu inteleg de ce tot ma faci pustoaica, doar esti cu un an mai mare ca mine.
Ty:-Pentru ca pot si ca vreau...vad ca esti mai ok...ultima data erai lesinata...
Rose:-Sa spunem ca am fost putin surprinsa...
Ty:-De ce?
Rose:-Nu-i problema ta, in plus de ce m-ai sunat?
Ty:-Voiam sa iti cer ceva,iubire!
Rose:-Ce mai vrei?
Tylor:-Mai pe scurt ,trebuie sa te prezint cuiva drept iubita mea.
Rose:-Glumesti,nu?
Ty:-Nope...Amy le-a spus parintilor ei ca am o iubita...si cum parintii ei ma mai ajuta si sunt un fel de a doua pereche de parinti pentru mine , trebuie sa o fac...
Rose:-Si de ce eu...Nu poti sa spui si tu ca te-ai despartit de mine sau ceva?
Ty:-Nu! Si Amy te-a vazut pe tine, deci ea stie ca tu esti iubita mea...Vii si punct! Altfel...*il intrerup*
Rose:-Bine!
Ty:-Ok, mai vorbim iubito! Iti trimit printr-un mesaj ce trebuie sa mai stii , gen ora...
Rose:-Te urasc!
Ty:-Da,da...si eu te iubesc! *spune si inchide*
Ahhh...O sa-l omor, intr-o zi...Nu-l mai suport, dupa ce mi-a facut mai are tupeul sa fac asta...Nu are inima...
☆Kevin pov☆
Stateam in camera mea gandindu-ma la nemurirea vietii si uitandu-ma pe tavan in gol pana cand sunt intrerupt de un ciocanit ...mormai un "intra" iar acea persoana care m-a deranjat a intrat in camera...nu ma obosesc sa ma uit cine e...
Kevin:-Ai de gand sa stai acolo ca mutul sau ai sa spui ceva?
Sebastian:-Nu,am venit sa vorbesc cu tine.
Kevin:-Huh?! Avem ceva de vorbit? Eu din cate stiu nu, asa ca stii unde e usa...
Sebastian:-Te-ai descurcat bine azi...
Kevin:-Mhm...cum zici tu*spun dandu-mi ochii peste cap*
Sebastian:-Dar daca vrei sa o intreci pe Rose, mai ai mult..
Kevin:-Treci la subiect...banuiesc ca nu ai venit sa vorbim asta. *spun ridicandu-ma si mergand fata in fata cu el, incrutisndu-mi mainile la piept* Spune ce ai de spus si pleaca! Nu ai ce cauta in camera mea!
Sebastian:-Stiu ca te-ai certat cu Rose..
Kevin:-Te felicit , esti in pas cu vestile...*spun arogant*
Sebastian:-Sa stii ca Rose a facut multe pentru tine...Si iti sugerez sa te impaci cu ea pentru ca...
Kevin:-Pentru ca ce?*intreb cu o spranceana ridicata*
Sebastian:- Anumite lucuri le pretuiesti dupa ce le pierzi...Si din cauza acestei certi stupide, care pentru tine poate nu e mare lucru, pentru Rose nu e...
Kevin:-Nu, pentru mine e mare lucru! Te-ai facut poet? si ce vrei sa spui prin " anumite lucruri le pretuiesti dupa ce le pierzi"? *il imit spunand totul cu voce pitigaiata*
Sebastian:-Mai stii cand am venit aici pentru prima data aici?
Kevin:-Mhm...*spun privindu-l in ochi*
Sebastian:-Era prima oara cand lucram pentru cineva si nu prea ma descurcam...Cand v-am cunoscut pe tine si pe Rose...Cred ca aveati 14 si 15 ani...Cum treaba mea era sa am grija de Rose majoritatea timpului nu credeam ca Rose e doar o printesa rasfatat, dar am ramas surprins de cate ori statea noaptea si se antrena, si inavata si muncea...Alte ori nici nu iesea afara sa se joace sau altfel de diatractie...Si intr-o zi am intrebat-o de curiozitate si mi-a zis:" In viitor parintii mei nu vor mai fi si vom ramane numai eu si Kev. Chiar daca Kev nu e fratele meu de sange eu tin la el ca un frate... Nu vreau sa faca toata treaba pe care o fac eu, pentru ca stiu ca e foarte greu si in ziua in care o sa ramanem noi si parintii nostri o sa moara, nu vreau sa ramana aici, vreau sa plece si sa-si traiasca viata...Pentru ca sa stea aici ii va aduce numai lucuri neplacute si nu vreau sa se intample asta...Asa ca eu voi fi cea care va infrunta totul..."
Si de atunci am avut un mare respect fata de o pustoaica de 14 ani, care acum deja e o adulta...Care munceste din greu cu scopul ca tu sa fii liber...
Raman mut...nu stiam asta...nu stiam ca ea s-a sacrificat ca eu sa fiu liber si sa nu trebuiasca sa fac tot ce face ea...iar eu? Eu ce am facut? M-am comportat ca cel mai mare egoist din lume si m-am suparat pentru o prostie...dar daca Sebastian minte? Nu...Nu ar avea de ce sa minta in legatura cu asta...
Kevin:-Ea c-chiar ti-a zis asta??
Sebastian:-Astea au fost cuvintele ei...N-am sa le uit niciodata!
Fac primul lucru care imi vine in cap...trec pe langa Sebastian si ies din camera...merg in camera lui Rose...nu era acolo... apoi ma indrept spre biroul ei...intru si o gasesc inconjurata de multe hartii...statea cu spatele la mine...merg inspre ea si cand ajung langa ea o iau in brate. Probabil era socata. Of, surioara mea...acum regret tot comportamentul meu de frate rasfatat...Dupa ce ne despartim din imbratisare imi spune:
Rose:-Ce se intampla?De ce m-ai imbratisat? Ce e cu tine, Kevin?
Kevin:-Pentru ca esti sora mea si esti cea mai buna din lume! Te iubesc, soro!
Rose:-Nu erai suparat?
Kevin:-Eram...si am fost un prost ca m-am suparat pe tine...Imi pare rau...stiu ca sunt un frate oribil...
Rose:-Cateodata chiar esti *mormaie* Si cum de te-ai razgandit, asa dintr-o data?
Kevin:-Nu mai conteaza...ce conteaza e ca esti sora mea si te iubesc...esti cea mai tare dar nu trebuie sa te obosesti atat...mai ia o pauza de la toate astea...nu vreau sa patesti ceva...
Rose:-Ciudat sa te aud pe tine spunand asta, dar chiar trebuie sa continui cu munca...Tata a zis sa le rezolv pana la sfarsitul saptamanii!
Kevin:-O sa vorbesc cu tata si o sa ii spun sa nu iti mai dea atatea lucruri de facut...acum ma duc si vorbesc cu el...mai trebuie sa ai grija si de tine...Mersi!*o mai iau odata in brate si merg spre iesire dar ce spune ea ma surprinde si raman pe loc in usa*
Rose:-Si eu te iubesc...Dar de ce imi multumesti? Serios, ce te-a apucat?
Kevin:-Doar...nu mai iti face atatea griji si din cand in cand mai relaxeaza-te...pa surioara...nu uita ca esti cea mai tare si ca te iubesc! *spun si ies din biroul ei mergand la tata in birou*
Kevin:-Tata!Vreau sa vorbim!
Domnul Brown:-Ce este asa important incat sa ma intrerupi?
Kevin:-Rose! Rose e mai importanta incat sa te intrerup!
Domnul Brown:-Ce e cu Rose?
Kevin:-Nu mai ii da atat de lucru! Are doar 17 ani! Nu e angajata ta sa lucreze toata ziua! Tu ai intrebat-o cand s-a distrat ultima oara? Nu! Cand a iesit si ea in oras ultima data? Nu! Pentru ca pe tine nu te intereseaza asta! Daca ai nevoie de oameni care sa lucreze, angajeaza! Nu mai ii ocupa timpul ei! Pe langa liceu mai are si ea viata sociala si in loc sa iasa cu prietenii sta inchisa in biroul ala si lucreaza!
Domnul Brown:-In primul rand e prima oara cand te aud cu subiectul asta si Rose ma ajuta de multi ani, in al doilea rand nu pot lasa pe oricine sa aiba grija de acele lucuri, si in al treila rand daca chiar vrei sa o ajuti cu ceva, ai putea sa o ajuti cu treaba!
Kevin:-Nu! Tu nu intelegi! *spun si dau cu pumnul in birou* Nu mai ii da atat de lucru! Are 17 ani! Vrei sa isi petreaca toata viata printre hartii?! Mai da-i timp pentru ea! Nu inteleg de ce nu le rezolvi tu! Dar tu ai intrebat-o cand a mancat ultima data?! Nu ai observat ca a slabit foarte mult?! Din cauza cui? Din cauza stresului pentru ca tu *si arat cu degetul spre el* ii dai prea mult de lucru! Tu stii cate nopti nu a dormit ca sa iti rezolve tie trebuirile?! Nu, nu stii! Nu te-ai interesat de asta! Te-a interesat sa fie doar marioneta ta si sa o pui sa iti faca treaba!
Domnul Brown:- Kevin, ea nu e singura si eu muncesc mult, pentru familia mea si mama ta e plecata cu munca...Iar Rose vrea* se opreste*...
Kevin:-Ce? CE VREA?!*tip deja nervos*
Domnul Brown:-Nu iti pot spune,acum te rog retrage-te in camera ta. Deja ai intrecut masura!
Kevin:-Eu am intrecut masura?! Eu?! Bine! Dar o sa am grija ca Rose sa nu mai aiba asa multa treaba! Rose o sa duca o viata normala si nu va mai fi stresata din cauza ta!*tip la el si ies din birou trantind usa*
-Ziua urmatoare-
-La liceu-
Eram la ora...aveam dirigentie...dirigintele a spus ca vrea sa faca un anunt important...ma intreb oare despre ce o fi vorba
Dirigintele:-Cum stiti in fiecare an se organizeaza o excursie scolara cu scopul de a va mai deconecta de la tehnologie si a invata lucuri noi. In acest an se va organiza, deasemnea. Dar anul asta vom fi insotiti de clasele A si B de a unsprezecea.
Uitasem de excursia anuala...hm...macar nu o sa ma mai plictisesc cu Ryan...macar acum e si Rose si Erika...dar...problema e ca mai e si Cassy...e mai bine pentru Rose...asa se va mai relaxa si nu va mai fi chiar asa stresata...
Dirigintele:-Cum sunteti cei mai mari spre sa va comportati bine cu colegii vostri de un an mai mici!
Dupa, ne-a mai spus alte detalii si in rest , nu am mai fost atent...in sfarsit s-a sunat iar eu am zbughit-o pe usa , cautandu-le pe fete...Le-am gasit intr-un final la dulapul lui Rose.
Kevin:-Hei!*spun vesel*
Rose:-Ce-i cu veselia asta pe tine?
Kevin:-Pai, se organizeaza excursia anuala si anul asta veti veni si voi...vor fi trei clase...clasa mea, clasa voastra si clasa lui Cassy....
Rose:-Nu stiu...
Kevin:-Hai maa ...vei merge fie de buna voie fie fortata...trebuie sa iei o pauza de la toata treaba ta!
Erika:-Te rog,Rose!
Kevin:-Te roooogg! Uite, vezi? Si Erika vrea sa mergi ! Te rugaaammmm!
Rose:-Ma mai gandesc.
Erika:-Te rooggg! Asta ar insemna mult pentru mine...mai ales ca e prima data cand merg intr-o excursie...
Rose:-Nu am de ales,nu?
Kevin:-Nu prea....Deci?
Rose:-Bine,bine...
Erika:-Ieee! *spune si o imbratiseaza pe Rose...* Cand e excursia?
Kevin:-Aaaa, pai..
Ry:-Peste o saptamana.
Erika:-Hei Ryan!
Ry:-Hei...
Erika:-Ok...dar unde e excursia?
Ry:-Adevarul este ca nu am tinut minte numele, dar cred ca e pe undeva la munte.
Erika:-Mhm...de abia astept...
