Prolog
-Tati! Tati! striga Anne din camera alaturata.
Ma plimbam de colo-colo si dadeam cu pumnii in usa.Ma izbeam cu toata forta in poarta ce dadea spre fiica si sotia mea. Urlam cat ma tineau plamanii. Din camera alaturata se auzeau tipetele speriate ale lui Anne si Perrie. Bateam cu palmele in zid si nu stiam ce sa fac.
Dintr-o data,liniste. Niciun zgomot nu se mai auzea. Atunci am realizat ca totul s-a sfarsit. Individul fugi si peste casa se asternu linistea. Am rasuflat usurat,cu gandul ca acel criminal pleca,lasandu-ne in pace. Mi-am canalizat toata forta in pumnul stang,lovind din nou usa,aceasta intr-un final cedand. Am iesit repede si cand am ajuns in camera alaturata,ochii mi se umplura de lacrimi.
Peste tot unde te uita nu puteai vedea decat sange. Intr-un colt al camerei stateau fara suflare unicele mele iubiri. Am chemat repede o ambulanta si intre timp m-am asezat langa ele. Le-am sters fetele de sange si am inceput sa plang mai tare. Le-am strans puternic in brate si le-am promis ca cel care le-a facut asta va ajunge intre gratii.
Ambulanta sosi si au incercat in zadar sa le readuca la viata. Le-am pierdut. Le-au pus in doi saci si le-au transportat la morga. Mi-am sters lacrimile si am inceput sa curat camera. O echipa de criminalisti veni si incepura sa stranga probe. M-am dus in bucatarie si am baut un pahar mare de apa. Am lasat robinetul sa mearga, sunetul apei calmandu-ma.
-O sa platesti pentru ce ai facut,am soptit eu astfel incat sa nu ma auda nimeni.
