Încercări

701 61 9
                                    

      Dragă Erick,

  Ce mai faci? Cum mai eşti? îmi e dor de tine...

  Am mototolit foaia şi apoi am aruncat-o în coşul de gunoi lângă celelalte. Nu îmi găsesc cuvintele potrivite. Parcă aş avea 16 ani. Cât de greu poate fi să îi spun că îmi e dor de el, şi că îl iubesc, şi că vreau să fim din nou împreună? Se pare că foarte greu. Nu vreau să par disperată sau .... Off!

  Din cealaltă cameră, mai exact camera Mayei, s-a auizit un ţipăt puternic. M-am grăbit să văd ce a păţit fetiţa mea de şase ani.

  Am intrat ca o tornadă în cameră, văzând-o cum stătea cu mâinile la gură, genunchii la piept şi plângând. Privirea îi era aţintită asupra unui păianjen aşezat pe păpuşa ei preferată, cea primită de la tatăl ei acum 3 ani.

  Am luat o riglă de pe masa ei de joacă şi am lovit cu putere păianjenu' .Din nefericire, nasul păpuşii s-a îndoit. Am oftat.

 - Nu-i nimic, mami. a spus fetiţa printre suspinuri.

    M-am întors spre ea şi am ridicat-o în braţe. Am sărutat-o pe frunte şi am luat-o cu mine în camera mea. Am aşezat-o pe pat, iar eu m-am întors la scris.

     Nici o idee .

  Mi-am pus mâinile în cap, apoi m-am dat încet cu capul de birou.

 -Vrei să te ajut, mami? a spus Maya jucându-se cu ursuleţii mei - pe care i-am primit când aveam aceeaşi vârstă ca ea.

 -Nu ai cu ce, Maya. am spus zâmbindu-i.

 -Tata mă lăsa să îl ajut când stătea cu noi. Îmi e dor de el.

  Nu îmi place să fac asta, dar o să o folosesc pe Maya pentru a putea să dau de Erick. Mi-am muşcat buza inferioare şi am început să scriu.

    Dragă Erick,

  În fiecare zi încerc să îţi scriu, dar nu ştiu ce. Ar fi multe de spus, dar prea puţine cuvinte.

 Timp de 2 ani, de când am divorţat. De ce am făcut-o ? Îmi e dor de tine, dar nu la fel de mult ca Mayei. Nu trebuia să o facem. Nu pentru mine,ci pentru ea. Este aşa de mică şi nu ştie ce se întâmplă. Are nevoie de tine câteodată.  Eu nu înţeleg anumite lucruri pe care mi le cere. Deşi sunt mamă, şi tatăl trebuie să aibă o influenţă mare în viaţa ei.

                                                                                   Katalina.

    Mi-am aruncat pixul într-o cutie de pe birou şi am lipit plicul cu lipici.Am luat-o pe Maya în braţe, am îmbrăcat-o în haine groase, i-am pus ghetuţele, m-am îmbrăcat şi eu şi apoi am plecat spre poştă.

   Sper să îmi răspundă.

 Prima parte.

O să mai pun descrieri deşi am spus că sunt scrisori.

Sper că va plăcut :)

Kiss me slowlyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum