Kiss me slowly

Cărţi

 Ma uitam la el cum mergea de colo colo îngrijorat ca i s-a întâmplat ceva Mayei. Nu i-am facut nimic, Doamne fereste. De ce ar crede asa ceva? Stie ca nu sunt în stare sa omor nici o musca, nu ca îmi e scârba. Poate ca nu trebuia sa scriu de Maya în scrisori, sa vad daca se întoarce pentru mine, dar se vede ca nu eu sunt motivul pentru care a venit. Tot ce voiam era sa îl am mai aproape, dar se pare ca el nu vrea acelasi lucru. Trist.

- Ridica-te de pe jos. am spus punându-mi mâinile una peste alta la piept.

- Ce i-ai facut? a spus uitându-se la mine aproape plângând.

- Am trimis-o la gradinita. Tu ce crezi? 

    Ce a facut? A trimis-o unde? 

  M-am ridicat de pe jos si i-am zâmbit, am luat-o în brate si i-am soptit un "multumesc". Am vrut sa-i dau drumul, dar n-am putut. Parfumul sau îmi amintea de datile când ne pierdeam vremea împreuna uitându-ne la cer. Nu pot sa cred faptul ca înca îsi mai cumpara acelasi parfum. Pâna o sa mor, acest miros îmi va fi favorit.

  Si puse mâna pe spatele meu si atingerea ei îmi facu corpul sa vibreze. Ca prima data, am rosit si am continuat sa zâmbesc fara sa-i dau drumul. Parul ei moale si stralucitor îmi intra în gura, dar nu conteaza, faptul ca îl simt din nou e mult mai important.

  Cu greu i-am dat drumul din strânsoare. M-am uitat la ea si am putut sa vad ca si ea rosise. 

- Hai sa-mi povestesti despre tine. am  spus .

- Si Maya? a întrebat ea .

- Nu stiu de ce am crezut aia. Uita, hai sa vorbim.

  Am urcat sus la etaj, camera ei fusese transformată într-o mică bibliotecă. M-am apropiat de mobilierul plin de cărţi noi şi vechi şi am luat o carte la nimereală. Am deschis-o la la mijloc şi în dreptul cuvântului iubire era o inimioară în care scris " E&K ". M-am uitat la copertă, era Romeo şi Julieta.

 - Asta e de la biblioteca oraşului. Cum de ai luat-o de acolo? am întrebat surpins.

 - Fiind singura carte "Romeo şi Julieta" din acest cartier, costa foarte mult, dar i-am spus povestea cu "E&K" şi mi-a dat-o gratis. a spus zâmbind din pragul uşii. Mai ştii ce se întâmplase în ziua aia? a întrebat apropiindu-se.

 -Da. am spus zâmbind, la rândul meu. Am fugit de acasă, era Crăciun. Mama ta a spus că în timpul sărbătorilor să nu ne vedem, dar noi aşa cum eram, am fugit şi ne-am ascuns acolo. Te ţineam în braţe stând pe podea ascunşi printre rafturi şi îţi citeam din această carte. Şi îmi amintesc că începusei să plângi cu motivul că ne asemănăm lor. Iubirea noastră era interzisă şi îţi era teamă să nu murim ca ei. Te-am sărutat pe frunte şi tu ai adormit.

  Sclipirea din ochii ei era aşa de puternică şi mă ducea cu gândul la ocean. Cum lumina soarelui se combină cu apa albastră a oceanului şi îi pune în evidenţă limpezimea.

 - Trebuie să o iau pe Maya de la grădiniţă. a spus ea.

 - Vin şi eu . am spus urmând-o pe hol spre uşa de la intrare.

n/a: nu e editat :)