Kiss me slowly

Unde este Maya?

 n/a: îmi e aşa de greu să scriu partea asta. Oh Doamne, sper să nu dezamăgesc pe nimeni. îmi pare rău dacă o să am mii de greşeli. :)

 

  —Pot să intru? am întrebat deja simţindu-mi obrajii cum roşesc.

 —Oh, oh, da, sigur. a spus zmuciându-se şi apoi îmi făcu un semn să intru în casă.

 Mi-am frecat pantofii de micul covoraş de la intrat şi am intrat în casă, trecând pe lângă ea. Mi-am lăsat micul bagaj să cadă pe podea şi mi-am îndreptat privirea spre scările care îmi deschideau calea. Pe prima treaptă am văzut ceva ce credeam că nu va mai fi acolo. Era covoraşul pe care îl furasem de la bunica mea, acum multă vreme. Mama ei voia s-o pedepsească pe ea, dar eu i-am luat apărarea. Am spus că a mea a fost idea şi că am obligat-o să vină cu mine.

 Mi-am întors capul spre stânga şi am văzut bucătăria. Totul era la fel cum îl ştiam; paharele în primul dulap, pe ultimul raft, farfurile sub ele şi aragazul sub geam. De fiecare dată când încerca să facă mâncare, o ardea aşa că am pus aragazul sub geam.

 M-am întors cu faţa spre ea. Am observat că e deranjată de ceva. Am dat din cap în semn că o întreb ce are şi ea a arătat în jos spre pantofii mei. Vechia regulă - nu purtăm pantofi în casă. M-am aplecat şi mi-am scos pantofii. Am zâmbit şi ea mi-a făcut un semn spre camera de zi. Am urmat-o.

  S-a aşezat pe canapea şi şi-a pus mâinile pe genunchi. M-am aşezat şi eu pe un fotoliu.

 —Oh, da. Vrei ceva de băut sau îţi e foame? 

 —Vreau un ceai dacă se poate.

 —Vine imediat. a spus ea ridicându-se. Ştiam că vei veni. a strigat din bucătărie şi ca s-o aud mai bine am mers şi eu acolo. Am aflat la cât a plecat trenul azi dimineaţă din New York şi am făcut un mic calcul. Ştiam când vei ajunge, dar nu eram sigură că vei veni direct aici. Credeam că vei merge pe la foştii colegi,familie ... Mă rog... Apa e deja caldă. Tei sau mentă? a spus ea căutând prin dulapuri.

  M-am aşezat pe un scaun şi mi-am prins o mână cu cealaltă formând un fel de pun şi l-am pus pe masă.

 —Am atâtea să îţi spun. a spus ea întorcându-se spre mine cu o privire blândă.

 —Eu nu. Am un job plictisitor şi nu ies prea des din casă. am spus plictisit.

—Puteam să jur că eşti un petrecăreţ. a spus pânând o ceaşcă de ceai în faţa mea şi cealaltă în dreapta ei.

  Am râs, după şi ea. Mi-a fost dor de râsul ei.

—Cu ce ocazie pe aici? a întrebat ea.

 De ce am venit aici? Cu toate lucrurile astea care zboară în mintea mea am şi uitat.

—Mi-am trimis scrisoarea aia şi m-am speriat . Credeam că-i vei face ceva May.... Unde este Maya?! am spus ridicându-mă de pe scaun.

  Am pornit spre scări şi m-am uitat în sus, după la uşa de la intrare.

—Nu mai e. a spus aceasta cu o privire care mă bagă în boală.

N/A: nu e editat.