Kiss me slowly

Cred că, bună!

  Am coborât din tren şi am fost întâmpinat de aglomeraţia din gară. Zâmbetul pe care îl aveam când văzusem uşa, a dispărut. Credeam că mă va aştepta cineva, dar am crezut greşit. Mi-am luat micul bagaj din ultimul vagon al trenului şi înainte să plec, mi-am cumpărat un ziar. Casa Katalinei nu era departe de aici, iau decât 4 staţii autobuzul. Staţia de autobuz era fix în faţa gării, ca să le facă oamenilor care stau departe, drumul mai uşor. Nu am aşteptat mult şi a şi venit autobuzul 4. Câte amintiri în autobuzul ăsta... Îmi amintesc de data când Katalina nu voia să vorbească cu mine şi a început să alerge prin autobuz când m-a văzut. Sau atunci când băieţii de la şcoală făceau mişto de mine că am "gagică". Atunci mă înroşisem şi îmi venea să-i bat, dar acum aş vrea să-i revăd şi să povestim despre ce am mai făcut. 

  La prima oprire, femeia din faţa mea se ridicase de pe scaun, apoi i-am luat locul. Am deschis ziarul la prima pagină şi un lucru m-a surprins. 'Katalina Daven , câştigă premiul pentru cea mai bună carte a anului 2013' . Mândru am început să citesc ce scria despre ea. 'Tânăra scriitoare a dat lovitura din nou. La începutul anului 2013, Katalina a anunţat pe un site de socializare cunoscut că renunţă la cariera sa precedentă pentru o carieră în literatură. În vara aceluiaşi an, a lansat cartea "Sclava unui psihopat" care, surprinzător, a strâns peste un milion de copi în Nordul Americii şi Canada. Nimeni nu se aştepta la un asemenea succes şi se vede că ( ,) cartea are fanii deoarece a primit 100% din voturile americanilor la premiile "Write Awards" de anul acesta. Felicitări şi succes în continuare"

 Cineva mă loveşte din greşeală peste cotul ce-l ţineam pe mânerul de la scaun. Atunci îmi dau seama că ajunsesem la destinaţie. Mi-am făcut loc printre mulţimea de oameni din autobuz şi am coborât. Am stat câteva secunde pe loc ca să-mi amintesc în ce direcţie s-o iau. M-am uitat pe o hartă ce era lipită pe staţia de autobuz şi am luat-o către strada principală. 

  Nu-mi vine să cred că ea a primit 100% din voturile publicului. Este incredibil. Nu mă aşteptam de la ea, deşi numele cărţii mă duce cu gândul la fosta ei atitudine. Mă rog, mai bine mă concentrez la drum ca nu cumva să ajung în altă parte şi să violeze o femeie nebună.

  Mi-am continuat drumul, mutându-mi valiza dintr-o mână în cealaltă când devenea mai grea.

  Este ciudat cum fiecare magazin, bloc, fiecare casă, poartă sau fiecare obiect pe lângă care treceam îmi amintea ceva. Pe lângă faptul că e ciudat, mai e şi frumos. Amintirile sunt un lucru minunat, nu tot timpul, dar mai mereu sunt bune.

 ***

 Mi-am pus geamantanul jos şi mi-am aranjat sacoul. Nu-i plăcea când purtam blugi, tricou şi sacou. Oare acum ce-o să zică? O să mă certe? Dar de ce îmi fac atâtea griji? Ar cam trebuii să-mi fac după ultima scrisoare.

  Am vrut să bat la uşă, dar soneria mi-a sărit în ochi. Am apăsat pe butonul "push" şi am aşteptat. La un moment dat se auzi un strigăt. Era ea care îmi spune să aştept că vine imediat. O durere îngrozitoare de stomac mă lovi. Aşa se întâmplă când ai emoţiile revederii. Am înghiţit în sec când am văzut că se mişcă clanţa.

  Uşa s-a deschis şi am putut să-i văd faţa. Nimic nemişcat, părul la fel de blond, ochii la fel de verzi spre albaştrii. Îmi aduceau aminte de nopţiile când stăteam pe acoperişul casei mele şi ne uitam la stele. Îmi promisesem o stea de pe cer şi i-am dat-o. Inelul de logodnă a fost în formă de stea. Gândul acesta mă făcu să mă uit la mâna ei. Încă poartă inelul. Acest lucru mă şochează.

 — Am... cred că, bună! am spus zâmbind, apoi ridicându-mi încet mână să fac un semn de salut.

 Şi-a muşcat buza inferioară şi apoi m-a salutat şi ea rezemându-se de pragul uşii. Îşi muşcă buza doar când lucrează sau când e emoţionată. Nu lucrează deci, în momentul de faţă, simţim acelaşi lucru.

N/A : nu e editat. :)