Seducție (Finalizată)

Capitol 7- Eva

7. Eva

Sunt puţin ameţită. Cred că am dormit prea mult. Mă ridic în capul oaselor şi privesc prin jur. Sunt singură, aşa că mă întreb cât e ceasul. Îmi iau telefonul de pe noptieră şi mă uit la oră. E devreme. Îl pun la loc şi atunci îmi sare în ochi un bilet. E rezemat de veioză. Îl ridic şi îl citesc. E de la Diana, doar că nu ştiu dacă a fost scris acum sau mai devreme.

Casc şi mă dau jos din pat hotărâtă să aflu. Încă am o stare de bine legată de întâlnirea cu Antonio, aşa că încep să fredonez în timp ce merg lenevoasă spre living.

În sufragerie nu este nimeni iar din camera Aurei nu se aude niciun zgomot. Mă duc şi ciocan uşor la uşă, însă nu primesc niciun răspuns. Apăs pe mâner şi bag capul în cameră, ţinând ochii închişi. Nu vreau să am cine ştie ce surprize să dau cu nasul de cineva în hainele lui Adam. Nu că aş fi vreo pudică, însă nu vreau să-mi stric bună dispoziţie de dimineaţă.

-Aura, eşti acasă? spun încet.

Nu primesc niciun răspuns, aşa că deschid întâi un ochi, apoi şi pe celălalt. Camera este goală. Adică mobila este încă acolo, însă încăperea zici că nu a fost niciodată locuită. Bănuiesc că asta înseamnă că-mi pot muta lucrurile aici, pentru că Aură a plecat. Zâmbesc fără să vreau, dintr-o dată simţindu-mă foarte fericită.

Mă duc la bucătărie unde pun să fac o cafea. Între timp îmi fac un duş şi mă schimb în haine de casă. Îmi beau cafeaua şi fumez două ţigări, şi abia apoi încep să-mi fac griji cu privire la Diana.

Nu ştiu unde este. A zis că a ieşit să mănânce, dar ar fi trebuit să se întoarcă până acum.

Mă duc în dormitor de unde îmi pescuiesc telefonul. Formez numărul ei şi mă rog să răspundă.

O face după câteva momente, cu o voce pe jumătate adormită.

-Ce e?

-Ce e? întreb eu uşor răstit. Unde naiba umbli? Şi de ce vorbeşti ca şi cum doar ce te-ai trezit din somn? întreb pentru că-mi dau seama că abia articulează cuvintele.

-Pentru că m-am trezit din somn? îmi răspunde retoric.

-Unde eşti?

-Acasa la Laur.

Fac o pauză pentru că nu am habar cine dracu este Laur.

-Studentul tău? întreb în şoaptă de parcă mi-ar fi frică să nu mă audă.

-Nu toanto! îmi răspunde la fel de încet.

-Dar cine? întreb curioasă.

-Nu pot vorbi, o să ajung acasă şi îţi explic.

Îmi închide telefonul în nas, înainte să mai apuc să spun ceva.

Cât aştept că Diana să-şi facă apariţia, îmi fac o listă cu lucurile necesare în noua mea cameră. Lenjerie şi prosoape îmi trebuiesc neapărat. Chestiile legate de igienă din nou îmi sunt necesare, aşa că mi le înşirui pe foaie. După ce termin, mă uit la listă şi mă întreb de unde dracului voi face rost de bani ca să le cumpăr.

Îmi deschid laptopul şi întocmesc un mail pentru rectorul facultăţii din Timişoara. Îi explic că din motive persoanale nu pot termina studiile acolo şi că am nevoie de un transfer în Bucureşti. Nu-l trimit încă, pentru că înainte va trebui să fac un drum până la universitatea de arte de aici, pentru a înainta o cerere de acceptare. Nici nu vreau să mă gândesc ce voi face dacă nu-mi va fi aprobată.

Când termin, închid laptopul şi mă duc înapoi în cameră. Mă bag în pat şi dau drumul la televizor.

Aud uşa de la intrare trântindu-se şi îmi dau seama că sora rătăcitoare s-a întors acasă.