Seducție (Finalizată)

Capitol 32-Lucas si Eva

32. Lucas

Stau în uşă şi privesc neputincios cum ordinarul de Yanis o sărută pe Eva.

Pe Eva mea!

Îmi vine să mă duc să-i despart, însă dramul de mândrie pe care îl mai am, mă împiedica. Fluier precum un birjar făcându-i să-şi dea seama că sunt priviţi.

În clipa în care amândoi îşi întorc capetele spre uşă, Yanis este tot un rânjet de mascul Alfa, iar Eva devine pământie.

Cred ca va lesina.

Chiar dacă lumina din curte este slabă, îmi dau seama că habar nu avea ca va da ochii cu mine. Nici eu n-am ştiut! Ma bucur ca nu sunt singurul surprins. Când Yanis m-a sunat şi mi-a spus că va veni însoţit de o gagică mişto, nu m-am gândit nicio secundă că este vorba despre Eva. Yanis o trage de mână spre intrare, dar ea este incapabilă să se mişte. Chiar incep să cred că e posibil să leşine, însă înainte de a o face, Yanis se întoarce şi o mai sărută o dată, şoptindu-i totodată ceva la ureche. Orice i-ar fi spus, Eva a chicotit, iar mie mi s-a întors stomacul pe dos. Urcă treptele de la intrare ţinându-se de mână. O fixez pe Eva aşteptând ca privirile noastre să se intersecteze, însă ea îşi admiră pantofii. Laşa!

-Lu, ea e Eva. Eva el e Lu, prietenul meu. Un dobitoc dacă mă întrebi, spune Yanis rânjind.

Remarc imediat ca a prezentat-o ca fiind Eva, ceea ce inseamna ca nu se afla cu el pentru ca acesta ar fi platit-o, ci pentru ca asa isi doreste. Acest gand ma face sa fierb, insa ma abtin sa rabufnesc si sa fac o scena.

Eva ridică capul şi mă aştept să mă privească, însă ochii i se opresc undeva pe pieptul meu. Îmi dau seama că nu vrea sau nu poate să mă vadă, aşa că mă înfurii si mai tare.

-Imi pare bine, spune într-un final, cu un glas atât de şoptit, încât nu pot să nu mă întreb dacă chiar a vorbit sau mi-am imaginat eu.

O tacere dubioasa se lasa intre noi, iar ranjetul satisfacut al prietenului meu ma face sa scot ce-i mai rau din mine.

-Ce-ai făcut bobita, n-ai vrut să vii singur şi ai angajat o escortă? întreb, făcându-le loc să intre în casă şi lovindu-l cu palma pe spate pe tovarăşul meu Yanis.

La auzul cuvintelor mele Eva îşi ridică în sfârşit privirea şi mă fixează.

Exact asta doream.

Aha, deci acum ma vede si ma aude. Ce surpriza!

Privirea însă îi este rece, tristă şi tulburătoare. Ochii îi joacă în lacrimi şi văd cum în interiorul ei se dă o luptă. Am fost crud şi meschin când am zis ce am zis, dar văzând-o în braţele altui bărbat parcă m-am transformat. Îmi vine să o smulg de lângă el şi să o strâng în braţe, apoi să strig în faţa tuturor că Eva e a mea! Nu ştiu cum şi când l-a cunoscut pe Yanis, dar sunt sigur că nu cu mult timp în urmă. În plus, nu pot să nu mă întreb dacă el are măcar habar de îndeletnicirile ei. Sunt sigur că nu, pentru că la cum îl ştiu pe Yanis, până acum Eva era istorie. S-a lăsat indus în eroare de chipul ei angelic şi inocent, neştiind de fapt ce fiară zace în interiorul ei. Faptul că el nu a reacţionat în niciun fel la remarca mea, mă convinge că am dreptate. Yanis nu ştie nimic.

-Escorta pe mă-ta! răspunde Yanis, râzând.

O crede că e vreun fel de glumă, dar Eva ştie că nu e aşa, iar asta mă face să izbucnesc în râs.

-E iubita ta? întreb, lovindu-l din nou cu palma pe spate.

-Au! strigă, iar eu cred că l-am lovit mai tare decât mi-am propus de aceasta data.