Me And One Direction ❤

Capitolul 14

-Louis ce trebuie sa stiu? Harry? Sabrina?
-Crys..,se balbaie Harry.
-Suntem prietene,dar nu pot sa iti spun. Vreau ca subiectul asta sa se inchida.
Nu intelegeam de ce nu vrea sa imi spuna. Suntem prietene,defapt ea este singura mea prietena.Louis nu se uita la mine,iar Sabrina avea lacrimi in ochi.
-Harry spune-mi!El era singurul care se uita la mine cu dorinta de a-mi spune. Dar el a lasat capul in jos dandu-mi de inteles ca nu va face ceea ce ma rugat.
-Bine atunci. Fie ca voi. M-am intors si am plecat din salonul ala idiot. Am iesit din spital si m-am pierdut pe bulevardul mare al Londrei.
Ma plimb de ceva timp si inca ma gandesc cum am reusit sa ajung aici. Cum nu m-am mai dus la liceu,cum am ajuns sa am o cea mai buna prietena sau cel putin asa credeam,cum am ajuns sa locuiesc cu o trupa internationala formata din cinci idoti si cum a ajuns viata mea sa se schimbe radical. Dar oare am ajuns sa iubesc aceste persoane si acesta sa fie un motiv pentru care ma simt atat de derutata si indurerata pentru ca ei imi ascund ceva? Daca se intampla ceva asemanator acum patru luni nu imi pasa,dar acum este fix opusul. Zayn,Harry si Niall s-au purtat frumos cu mine,Liam a fost alaturi si ma protejat,iar Sabrina mi-a fost prietena,dar una falsa? Una care imi ascunde lucruri? Dar Louis? Acum e politicos,acum este un ingamfat si arogant. Sunt asa confuza incat ....
-Opreste-teeeee!!!!! Ma trezesc la realitate,fiind pe mijlocul drumului,insa cineva ma tine de mana. O masina se afla in partea dreapta a mea la cativa centimetri de mine.
-Esti bine? Sper ca nu ai patit nimic,spune el. Intorcandu-ma catre acesta vad o pereche de ochi caprui superbi. El avea parul saten si fata usor ascutita,cu maxilarul lat. Slab,dar bine lucrat si inalt.
-Scuze,nu stiu ce s-a intamplat cu mine,zic in timp ce el ma trage de pe sosea,indreptandu-ma spre o banca. Am avut niste probleme cu familia,poate prieteni,nu,mai degraba fosta familie si fosti prieteni. Cred?
-Am timp daca vrei.
-Iti multumesc pentru mai devreme,dar nici macar nu te cunosc. Esti un strain.
-Cu cine sa vorbesti despre problemele tale si sa te asculte fara sa te judece inafara de un strain,asa ca da-i drumul.
Am zambit usor,iar el mi-a intors gestul. Acest baiat cu ochii caprui asa de adanci,ma facut sa ma simt un pic mai bine.
-Pai strainule ar trebui sa iti stiu macar numele.
-O asa este. Am uitat sa ma prezint. Numele meu este Cameron.
-Incantata de cunostinta,sunt Crystal.
-Placerea este de partea mea,spuse el aratandu-mi din nou acel zambet dulce de copil care este fericit deoarece si-a prinut ciocolata.
Incep sa ii povestesc,fara sa ma opresc. Ii povetesc despre accident,cum am fost lasata la casa de copii,cum pe bunica mea nici macar nu a interesat-o de mine,cum am fost adoptata de alte familii care ma tineau o luna mai mult in tortura decat intr-o familie,dupa care ma aduceau inapoi in orfelinat. Despre javra de directoare a orfelinatului,cum ea ma critica si incerca sa ma de-a in adoptie la orice familie,cum am ajuns sa stau acasa la bunica unei colege de liceu si cum am fost din nou adoptata,care din nou nu a fost o idee buna.
-Iar cam asta e tot. Sincer esti singura persoana cu care am vorbit despre tot. Deobicei nu aduc in discutie lucrurile acestea.
-Poate ca acesta este motivul pentru care esti asa afectata. Poate familia care te-a adotat acum nu a stiut sa se comporte cu tine deoarece nu stie toate aceste lucruri.
-Probabil ai dreptate sau poate nu.
Cam a inceput sa imi povesteasca despre viata lui,cum tatal lui a murit de cancer in stare finala cand el avea doar 13 ani. Despre sora lui mai mica,Sierra si mama lui,Gina,dar mai ales deapre Jack,catelul lui.
-Acum stii si tu lucruri despre mine. Nu cred ca mai sunt un strain.
-Cred ca da. S-a facut cam tarziu,ar trebui sa ajung acasa.
-Atunci te rog lasa-ma sa te conduc.
-Ar fi foarte frumos din partea ta,iti multumesc.
Dupa putin timp ajungem in fata casei.
-Vrei sa intri sa bei un suc sau ceva?
-Sigur nu e mare deranj? Mai ales ca te-ai certat cu familia ta.
-Nu va fi nici o problema,te rog. Vino!
Deschid usa si cand intru baietii si Sabrina stateau in sufragerie,fiind foarte seriosi.
-Uite cine s-a gandit sa vina acasa,spune Louis din nou in pozitia de milionar ingamfat.
-Poarta-te frumos si ai rabdare,Louis,sare Liam luandu-mi apararea.
In spatele meu apare Cameron. Deodata s-a incordat,iar pe fata lui se vedea furie si suparare.
-Ce cauti tu aici?zbiara Harry,venind grabit catre noi.
-Asta este familia care te-a adoptat? Ei te-au adoptat?
Nu stiam ce sa zicEra foarte flnervos,iar de la tipul dulce si zambitor,a trecut la unul furios si suparat.
-Raspunde!tipa el la mine.
-Nu tipa la ea,ma apara Harry,te mai intreb o data ce cauti aici?continua acesta vorbind printre dinti.
-Am adus-o acasa pe mica voastra fata adoptata,zise Cam,cea pe care o faceti sa sufere. Tu ce faci,frate?spune adresandui-se lui Harry.