Sora lui Harry Styles

23

- Cum sa anulam întâlnirea!? Sar eu de pe fotoliu. Nu putem sa facem asta. De-abia am convins-o pe Safaa sa vorbim.
- Nu avem de ales. O sa ne anuleze cotractul! O sa-l sun pe Dylan. Spune Liam si scoate telefonul.

- Buna. Voiam sa te rog sa amanam întâlnirea. tebuie sa plecam la studio.. Safaa? Stai. Nu e ceea ce crezi tu. Safaa. Lasa-ma sa vorbesc cu tine.

Liam se uita la noi apoi la telefonul pe care il tranteste pe jos. Isi pune mâinile in cap si pleacã in bucãtãrie. Noi il urmam asteltand sa spunã ce s-a întâmplat.

- A rãspuns Safaa. A spus ca nu ne pasa de ea si ca asta a fost picãturã care a umplut paharul. Spune Liam nervos. Haide-ti sa mergem la studio. Spune trist si isi ia cheile de pe masa.

Eram toti la studio.... Niall canta la chitara ceva trist... Baietii fredonau ceva tot tristi iar eu.. Pai eu stãteam si am uitam in gol. Cum sa creadã ca nu ne pasa de ea. E totul pentru. Mine...

- La naiba! Spun si ies pe usa. Strigatele baietilor se auzeau in spatele meu dar mie nu îmi pasa. O sa merg la ea. Opresc primul taci si ii spun sa poneasca repede cãtre adresa Safei. Baietii nu au apucat sa vina la mine ca deja plecasem.

Ajung in fata blocului si încep sa alerg pe scãri ca ultimul nebun. Ajung in fata apartamentului si ciocan. In fata mea spre un Dylan care atunci când mã vede se uita foarte urat la mine.

- Am venit sa o vad.

- Dupa tot ce i-ati facut. Nu. O distruge-ti!

- Nu îmi pasa ce crezi tu! Spun si il împing din usa si merg spre camera ei. Deschid usa ai o vad in pat cu ursuletul ei mare alb in brate plângând.

- o doamne. Spun si alerg spre ea si o iau in brate.

- Ce cauti aici. Spune ea încã plângând

- Nu te puteam lasa ca tu sa crezi ca nu ne pasa de tine. Am avut o repetitie de facut la studio iar daca nu mergeam ni se rupea contractul. Chiar voiam sa venim sa ne întâlnim cu tine dar nu puteam. Spun iar ea isi trage nasul.

- E ok...

- Nu. Nu! Se aude vocea lui Dylan. De ce intrãri toti asa in casa. Spune iar baietii intra in camera Safei. O iau toti in brate si le explica încã odata ce s-a întâmplat.

L

- E ok. Baieti. Am inteles. Nu ati putut veni.

- Deci ne ierti?

- da.

Am început sa topaim pe acolo dar Safaa ne privea trista asa ca ne-am oprit..

- Uite.. V-am dat muulte sane. Dar mereu am ajuns rãnitã. V-am iertat. Dar vreau sa nu ne mai vedem. Vreau sa uitati ca exist si sa fiu un om normal. Sa nu am salutati cand ma vedeti. Sa fiu invizibila. Eu o sa rãmân cu prietenii si fartele meu, iar voi cu trupa.

- Dar saf,spun iar ea ma întrerupe.

- Nu! Asta e ceea ce îmi doresc.

Bai, deci scrisesem 1000 si ceva de cuvinte.. Publicasem capitolu.. Primisem comentarii pentru final... Iar peste câteva zile când vreau sa pun capitol nou si intru pe capitol sa vad ce am scris ultima oara i vad doar 22 de cuvinete, va zic sincer ca mi-a picat fata. Asa ca daca e slab capitolul, i pare rau. Nu putaem sa scriu iar ca prima data. Scriu mai bine spontan

.

Deci.. Sperc ca v-a placut si asa. Ba iubesc.

Bay minionilor!