– Sânge! Mai aduceți sânge! Comanda rupse tăcerea care domnea în sala de operație. În ciuda celor cincizeci de unități de sânge deja administrate, hemoragia persista. – Am terminat sângele izogrup, a venit temutul răspuns. O tăcere apăsătoare se așternu peste sală. Se epuizase și ultimul gram de sânge Rh negativ de grupă AB 4 din rezervele Spitalului Johns Hopkins. Dacă nu primeau sânge, cei doi gemeni de șapte luni născuți cu capetele lipite pierdeau unica lor șansă de a începe o viață normală. Mama gemenilor, Theresa Binder, consultase toate cercurile medicale, dar nu reușise să găsească decât o singură echipă dispusă să accepte condiția operației – aceea de a salva amândoi copiii. Toți chirurgii i-au spus că operația nu se putea face decât cu prețul vieții unuia dintre cei doi băieți. Să accepte ca unul dintre micuții ei să moară? Nu, Theresa nici nu voia să audă! La numai șapte luni avea fiecare „personalitatea" lui, deși capetele le erau lipite – în timp ce unul se juca, celălalt mânca sau dormea. După luni întregi de căutare, Theresa a aflat de echipa spitalului Johns Hopkins. Înțelegând cât de gravă era situația, mulți dintre cei șaptezeci de membri ai echipei s-au oferit să doneze sânge. Migăloasa operație dura deja de șaptesprezece ore; până acum, totul mersese ca pe roate: anestezia – un procedeu complex, având în vedere că vasele de sânge ale celor doi comunicau – se instalase în numai câteva ore; nici pregătirea pentru devierea cardiovasculară nu depășise limita de timp prevăzută (se vede că cele 5 luni de planificări și „repetiții generale" își meritaseră efortul), și nici secționarea țesuturilor până la locul în care cei doi erau lipiți nu produsese mari greutăți tinerilor (dar încercaților) neurochirurgi. Problema era însă că, în urma procedurilor de deviere, sângele își pierduse proprietatea de a se coagula și, ca urmare, toată suprafața capetelor sângera din plin. Din fericire, centrul orășenesc de colectare a sângelui a livrat în scurt timp cantitatea de sânge necesară pentru ca operația să poată continua. Recurgând la toate strategiile posibile și la toată îndemânarea lor, neurochirurgii au reușit după câteva ore să oprească hemoragia. Operația își reluă cursul. Cei doi gemeni siamezi, Patrick și Benjamin, erau pentru prima oară în viața lor... liberi!
Medicul primar neurochirurg care a coordonat și a conceput operația nu e altul decât puștiul care altădată colinda mahalalele orașului Detroit.
CITEȘTI
Un Doctor strălucit
RandomÎn această carte doctorul Ben Carson demonstrează că soarta noastră nu depinde de stele sau de statistici, ci de noi înșine. Recunoaște că a ajuns un neurochirurg bun datorită faptului că a descoperit capacitatea înnăscută pe care i-a dat-o Dumnezeu...
