În anii de colegiu mi-am continuat obiceiul din liceu – de îndată ce începea vacanța, porneam și eu în căutarea unui loc de muncă. În vara dinaintea bacalaureatului lucrasem într-un laborator de biologie al Universității de Stat din Wayne. Acum, că terminasem, aveam nevoie urgent de un loc de muncă. Îmi trebuiau bani de drum, haine, cărți, în fine, o mulțime de cheltuieli care depășeau cu mult economiile mele.
În liceu avusesem o așa-numită consilieră, cu care mă înțelesesem foarte bine. Se numea Alma Whittley. Când mi-a auzit povestea, s-a arătat foarte dispusă să mă ajute.
– Am niște relații la firma Ford, a spus ea repede.
În momentul următor era deja cu receptorul în mână, cerând legătura cu centrala firmei. Îmi amintesc foarte bine convorbirea:
– Avem aici un tânăr pe nume Ben Carson. E un băiat inteligent, are deja o bursă pentru Yale și are nevoie de o slujbă ca să-și adune bani pentru școală.
A urmat o pauză, după care a continuat:
– Vă rog să-i găsiți neapărat un loc...
Și persoana de la celălalt capăt al firului a încuviințat. Astfel, în prima zi de după terminarea liceului, mă număram printre angajații firmei Ford, la centrala de administrație din Dearborn. Era un loc privilegiat, un „big time" cum îi spunea mama. În fiecare zi trebuia să mă prezint în cămașă albă și cravată.
Slujba aceasta m-a învățat o mulțime de lucruri despre lumea de dincolo de școală. Relațiile îți deschideau ușile, dar randamentul hotăra dacă rămâneai sau nu pe poziție. Cunoștințele își aveau și ele rostul lor, dar nu erau suficiente. Regula suna cam așa: „Cunoștințele, păstrează-le pentru tine. Nouă arată-ne ce poți!"
Am tras din greu în vara aceea, ca de altfel în toate slujbele pe care le-am avut, chiar dacă erau doar temporare. Voiam să le arăt că sunt cel mai bun angajat pe care l-au avut vreodată.
După primul an petrecut la Yale, am găsit o slujbă superbă ca supraveghetor la o așa-zisă „highway crew", o echipă care strângea gunoiul de pe străzi.
Guvernul statului concepuse sistemul acesta de supraveghere, în special pentru a-i ține ocupați pe studenți. Echipa trebuia să se deplaseze pe autostrada din vestul orașului Detroit care ducea către periferii și să strângă gunoiul în pungi, într-o încercare de a păstra curățenia pe autostrăzi.
CITEȘTI
Un Doctor strălucit
RandomÎn această carte doctorul Ben Carson demonstrează că soarta noastră nu depinde de stele sau de statistici, ci de noi înșine. Recunoaște că a ajuns un neurochirurg bun datorită faptului că a descoperit capacitatea înnăscută pe care i-a dat-o Dumnezeu...