Aroma Iubirii

Capitolul 11

     Timpul a trecut fără să îmi dau seama , iar eu am realizat că în câteva zile o sa dau bacalaureatul la engleză și istorie. M-am decis să învăț ca să îl iau
    După câteva zile

Aceste zile mi le-am petrecut învățând.
     Dimineața mă trezesc și realizez că este foarte târziu. Mă duc cât de repede pot la baie, îmi fac rutina, m îmbrac și o iau la sănătoasa spre sala de examen.

    Din fericire am ajuns la timp. Au ajuns în sală profesorii și ne-au dat fișele de examen.
     Când am văzut subiectul, am început să mă panichez, palmele au început să îmi transpire. M-am uitat lung la Justin. Mi-a făcut cu ochiul, iar eu mi-am amintit totul.
    Este clar că Justin e talismanul meu norocos. Când am ieșit din sală l-am îmbrățișat pe Justin.  

     A doua zi

Emoționată am plecat la școală și am aflat că am luat 9....
  M-am dus acasă și m-am îmbrăcat de petrecere.
    L-am luat pe Justin de braț și ne-am dus împreună.
   Și în acea atmosferă, m-am lăsat dusă de val și am început să beau. Am băut foarte mult, iar când Justin a mers la baie, un bărbat înalt îmbrăcat în new a venit la mine și a început să mă bruscheze, târându-mă  până afară la o mașină mare. Mi-a pus ceva pe fața, un șervețel... Nu știu sigur ce era.

   După câteva ore, m-am trezit. Eram legată de mâini și de picioare, pe gură aveam bandă, eram într-un loc rece, întunecos, părea vechi.

  Am auzit pași. Un bărbat înalt se apropia tot mai mult.
     A deschis gura și a spus cu o voce aspră:

-Dacă tatăl tău va plăti, te vei întoarce la el, iar dacă nu....
  
   Atât a spus. Apoi a plecat.

   În acel loc era foarte frig. Am simțit un fior pe șira spinării, și am început să tremur. Întunericul mă înconjura și simțeam cum mă înghite.
 
   Din perspectiva lui Justin
Emma a dispărut la petrecere. Am căutat îndelung dar a fost de negăsit.
    Spaima mi-a pătruns prin tot corpul. M-am dus cât de repede am putut acasă, dar era de negăsit. L-am sunat pe tatăl ei care nu răspundea la telefon.
     M-am întors singur și îngrijorat acasă.. Atunci a bătut cineva la ușă. Am fugit spre ușă emoționat crezând că este Emma dar era o scrisoare.

   În ea scria:
"Dacă vrei să îți mai vezi fiica, adu 1.000.000 de dolari la marginea orașului, la fabricarea de cherestea abandonată. Să nu vii cu poliția, pentru că atunci fiica ta o va păți."

    Atunci mi-a sunat telefonul. Am tresărit speriat. Era tatăl Emmei, din fericire în drum spre casă de la aeroport.
  
      Când a ajuns, cu lacrimi în ochi, i-am povestit cele întâmplate.

  Dimineața, la prima oră am mers și am retras toțibanii și , că măsură de precauție, cu 25 de oameni, toți înarmați am plecat spre marginea orașului.

  Pe chipul d-lui Jonson se citea îngrijorarea. Și cine nu ar fi îngrijorat? Își iubea atât de mult fiica. Pe drum mi-a povestit toată istoria iubirii sale și a soției lui. O poveste atât de frumoasă, încât lacrimile și-au făcut apariția pe chipul meu.

     Mi-a spus că nu ar suporta să își piardă unica fiică și că și-ar da viața pentru ea.

Am ajuns în sfârșit! Oamenii au rămas ascunși în jurul clădirii. Totuși doi au venit cu noi.
     Am intrat. Era un loc mizer. Când a venit un bărbat. A spus:
-Ați adus banii?
-Da! Am spus eu încrezător, adică așa păream, dar în realitate îmi era foarte frică.
-Aduceți fata!
  Mi-a împins-o aruncând-o pe jos.  I-am dat banii, apoi când am vrut să ieșim, ne-au înconjurat 5 oameni. Am urlat tare.
     Toți oamenii noștri s-au adunat acolo.
  Am reușit să scăpăm. Am luat-o pe Emma în brațele mele și nu i-am dat drumul până am ajuns acasă. I-am sărutat încet părul moale. Simțeam cât de tare îi bate inima.