Aroma Iubirii

Boala (49)

- Chad, bună dimineața!

- Neața!

- De ce ai dormit aici?

- Ai adormit în patul meu și nu am vrut să te trezesc.

- Și de ce nu te-ai dus în altă cameră, sau în camera mea?

- Am fost obosit, asta a fost ideea mea atunci. Nu am gândit prea mult. Ochii mi se închideau, deci am aplicat prima idee.

- Bine, ți-am pregătit micul dejun.

- Nu crezi că este cam multă mâncare?

- Nu, deoarece voi mânca și eu.

- OK.

- Poftă bună!

- Și ție!

Am început să mâncăm, când s-a auzit soneria.
Am mers ca să deschid, dar mama mea era la ușă. Când am văzut-o am rămas șocată.

- Eli, trebuie să vorbim.

- Ce? Dorești să mă păcălești din nou?

- Nu, trebuie să îți spun ceva.

Chad a văzut că zăbovesc la ușă, așa că a venit să vadă ce se întâmplă. Când i-a văzut pe mama a încremenit,totuși cu jumătate de gură o invitat-o în casă.

- Spune repede!

- Eli, tatăl tău....

- Tata.... Ce?

- Are o tumoare pe creier.

- Ce!? Minți!

- Aș vrea eu....

- Și... Când va fi operat?

- Asta este problema. A spus că nu vrea să trăiască dacă fetița lui va fi împreună cu un criminal....

- Cum îndrăznești? N-are decât să moară, Chad nu este un criminal. Acum ieși afară în secunda asta!

- Eli, te rog... Nu pot să îl pierd!

- Voi ați ales. V-ați bătut joc de mine, tata a vrut să îl omoare pe Chad, doar ca să ne despărțim. Iar tu ai fost de acord. Ieși afară!

- Într-o zi vei regreta.

- Poate că da, poate că nu!

Mama a plecat. Totuși gândul că tata ar muri, mai ales din cauza mea mă distruge.

- Chad, trebuie să vorbim!

- Vrei să ne despărțim, nu? Te înțeleg, doar e tatăl tău....

- Nu ne despărțim prostuțule!

- Și îți vei lăsa tatăl să moară?

- Nu. Am o idee.

- Ce idee?

- Îmi voi minți părinții că te-am părăsit, iar după ce tata se face bine, le voi spune că m-am prefăcut că ne-am despărțit și voi pleca.

- Bine.

-Acum mă voi duce la ei.

- OK.

Am luat un taxi și am plecat spre casa părinților mei.

Ajunsă acolo aceștia m-au întâmpinat fericiți.
Dacă ar ști ei că de fapt sunt pe picior de plecare.

- Tată, când va fi operația?

- Mâine.

- Bine. La ce oră?

- La 12:30.

- Am înțeles. Eu mă duc în camera mea. Ne vedem mai târziu!

Am urcat și m-am trântit în pat. Nu pot să cred că am ajuns așa! Abia aștept ca operația să se termine, apoi recuperarea. Voi rămâne o lună. Atât. Mă simt forțată să stau aici. Nu pot să cred că au ajuns să mă șantajeze emoțional...