Aroma Iubirii

Capitolul 41

- Spune-mi!

- Fmm, păi îți spun toată povestea. Totul a început când eram mici. Eu și Chad am fost de la grădiniță cei mai buni prieteni. Eram ca frații. Când am trecut la liceu, am intrat la licee diferite. Eu m-am împrietenit cu fratele lui geamăn, Marius, deoarece el era în clasa mea. Într-o lună m-am atașat foarte mult de el. Mai mult decât de Chad. Într-o sâmbătă seară am plecat la ei acasă. L-am ignorat pe Chad fără să îmi dau seama. M-am comportat ca și cum el nu ar fi fost prietenul meu. Îmi păsa doar să stau cu fratele lui. A doua zi pe la 17:00 am aflat că Chad l-a împușcat pe Marius. El nu am mers la școala de corecție sau părinții lui la închisoare deoarece l-a împușcat cu arma paznicului care nu a avut grijă de ea. Pe scurt, prietenul meu de care eram apropiat mai mult decât de un frate a murit din cauza lui Chad. Acum în inima mea arde flacăra răzbunării.

Mi-am pus mâna la gură.

- Minți! Chad nu ar face așa ceva! Am spus eu plângând.

- Întreabă-ți iubitul! A spus el arătând cu degetul spre ușa de la intrare și ieșind pe ușă trecând pe lângă Chad și privindu-l cu dispreț și trecând pe lângă el.

Am înaintat încet spre Chad.

- Este adevărat?

- Ce?

- Că ai avut un frate geamăn și l-ai omorât...

- Eli, ămmm, eu.... nu este adevărat!

- Atunci de ce te bâlbâi așa?

- Eu... Nu am făcut nimic!

- Te cunosc. În privire ți se citește vina!

- Nu a-

- Nu te strădui să încerci să minți!

Am început să plâng tot mai tare și am fugit de acolo.
Am intrat într-un taxi și m-am dus acasă.

Acolo am fugit spre camera mea. M-am dus la balcon. Acolo am un fotoliu mare și roz. Mi-am luat o pătură moale și călduroasă. M-am așezat și mi-am pus pe mine pătura. Apoi am început să privesc stelele. Lacrimile reci îmi curgeau pe obrazul cald și roșu și îl răceau.
Mă gândeam încontinuu la Chad. Cum să facă așa ceva? De cine m-am îndrăgostit?
Aceste întrebări mișună prin mintea mea...

Văd că telefonul îmi sună, îl scot din geantă și mă uit. Este Chad. I-am dat ocupat, tot așa de vreo 5 ori.
De nervi am lovit telefonul de pământ și s-a făcut țăndări.
M-am ridicat și m-am dus în cameră. Am luat un album de poze, apoi întorcându-mă pe balcon m-am reașezat punând pătura pe mine.
L-am deschis și am început să mă uit la pozele mele cu Chad.
( Câteva din poze aici)
👇👇👇

Fericirea mea a fost o minciună?
Nu... Nu pot să gândesc așa! M-am îndrăgostit de Chad când era el însuși.... nu?
Of... Ce să fac? Vreau să pot să dau timpul înapoi. Mie știu că nu mi-ar face rău. Mă iubește... Of... Parcă două rafale de vânt care merg în direcții opuse se ciocnesc înăuntrul meu și formează o tornadă. Am adormit pe fotoliu cu pozele noastre în mână.

Din perspectiva lui Chad

Of, ce pot să fac să mă lase să îi explic totul?
Am o idee, însă este nesăbuită.
Nu am nimic de ce pierdut, în dragoste și în război orice e ol permis

A doua zi
Din perspectiva Elisabethei

M-am decis să plec să vorbesc cu Matt despre cele întâmplate.
Am ieșit din casă și am început să merg. În apropierea casei mele l-am văzut pe Chad.

-Iubito, ascultă-mă te rog...

- Care iubită? Îmi pare rău, dar vreau să luăm o pauză...

- Adică îmi dai papucii?

- Nu. Dar vreau puțin timp să meditez la ceea ce simt pentru tine.