Aroma Iubirii

Trădarea (47)

Mama a deschis ușa. S-a emoționat când m-a văzut.
Tata își face apariția.

- Cine a su... A spus el oprindu-se din vorbit văzându-mă.

- Justin, s-a întors Eli.

- Uitați, vreau doar să vă explic. Am venit să repar totul. Să fiți alături de mine.

- De ce te-am asculta? Spune tata parțial furios.

- Dacă doriți mă ascultați, dacă nu, nu. Eu am venit pentru ultima ca să vorbim, să ne împăcăm. Oricum, dacă nu mă ascultați este problema voastră. Nu o să vă mai deranjez, și nici pe mine nu mă voi mai deranja să vă caut.

Mama a înghițit în sec,apoi s-a uitat spre tata, dând din cap.

- Intrați, spune tata calm.

Am intrat și ne-am așezat pe canapea.

- Chad, explică-le tu!

- Acum câțiva ani, eram cu fratele meu în curte. Am găsit pe masa din grădină un pistol. Din joacă, l-am îndreptat spre fratele meu. Pistolul s-a declanșat singur, și mi-a lovit fratele. Chiar nu am vrut. Îmi iubeam fratele mai mult decât orice. V-o jur! Motivul nu a fost nicidecum gelozia. Serios!

- Și de unde știm că spui adevărul? A spus tata uitându-se cu dispreț la el

- Tată, eu simt asta. Atât am avut de spus. Vino, Chad... Se vede că nu suntem bineveniți aici!

- Unde mergeți?

- De ce vă pasă? Ne credeți sau nu?

- Da, vă cred! A spus tata cu jumătate de gură.

Amândoi au venit și m-au îmbrățișat.

- Serios?

- Da.

- Bine, atunci mă duc în camera mea. Chad, vino și tu!

- Nu, ne vedem mâine, acum mă duc acasă pentru că sunt obosit.

- OK, te conduc până la poartă.

Ajunși la poartă i-am dat o îmbrățișare.

- Ai grijă de tine, da? Îi spun eu în timp ce îi mângâi chipul.

- Da scumpo, promit!

Taxiul a ajuns la poartă. Chad mi-a oferit un sărut pe obraz.

- Pe mâine iubitule!

- Pe mâine draga mea!

A urcat în mașină și mi-a făcut cu mâna. Am intrat în casă liniștită și am urcat în camera mea.
Am simțit că mi-e foame. Așa că am decis să iau o gustare.
Încet am coborât,când am auzit fără să vreau discuția părinților mei.

- Justin, ce putem face?

- Uite, nici eu nu știu. Am mințit-o pe Eli doar ca să rămână.

M-a mințit? Cu ce? Doar ca să rămân.... doar nu...

- Și atunci cum acționăm?

- Găsesc eu o cale să îi despart, chiar de-o fi să îl omor sau să îl duc în celălalt capăt al lumii.

- Nu pot să cred cât este de oarbă...

- Nici eu, las' că vom găsi o cale!

Am izbucnit în plâns și am mers spre ei.

- Ce!? Sunteți niște mincinoși!

- Eli, noi...

- Tăceți! Voi doar vă bateți joc de mine. Nu pot să cred ce mari gunoaie ați ajuns, parcă voi nu ați luptat pentru iubire!

- Încearcă să ne înțelegi!

- Ce să înțeleg? Voi nu sunteți părinții mei, nu vă mai recunosc.

- Doar...

- Uitați-vă bine la mine, este ultima dată când mă mai vedeți!

Fără să mă uit înapoi, am ieșit pe ușă, telefonul și toate lucrurile mele rămânând acolo. Nu mai am nevoie de nimic de la ei.
Tata s-a luat după mine, dar nu m-a prins din urmă.

Am fugit până la poarta lui Chad, dar ajunsă acolo am fost secată de puteri și uscată de plâns. Nu mi-am mai simțit picioarele și am căzut, lovindu-mă cu capul de betonul rece al curții.