Marea Tragedie 59

56 4 0
                                    

     Cineva îmi bate la ușă.

- Pleacă mamă! Fac duș.

     Aud câțiva pași care se îndepărtează.

După 20 de minute ies din baie, cu un prosop pe cap și unul mai mare înfășurat în jurul meu.
    Pe pat stă Chad.

- Ce faci aici?

- Stau în patul nostru.

- Vrei să spui patul meu. Ia-ți catrafusele.

- Nu prea cred, e greu să le tot car. Mai bine le las aici.

- Cum adică să le tot cari?

- Păi, dacă ne împăcăm, le aduc înapoi.

- Tu crezi că ne vom împăca?

- Asta depinde de tine.

- Eu spun că nu.

- Haide iubito, știi că nu poți fi supărată pe mine!

- Tu mă crezi proastă?

- Nu.

- Atunci?

- Ce?

- Am și eu orgoliul meu.

- Înțeleg, dar...

- Du-te la Amily, e clar că ea nu are orgoliu.

- De unde știi?

- Păi dacă a propus să fie iubita ta, în timp ce noi eram împreună.

- Ai dreptate iubito!

- Nu îmi mai spune așa, dacă vrei, rămânem prieteni.

- Vreau să fim iubiți, nu prieteni!

- Nu mai putem fi iubiți.

- De ce?

- Stai să mă gândesc...  A, da! M-ai înșelat.

- Dar eu te iubesc, tu mă iubești... Nu putem trece cu vederea?

- Nu.

- Ce aș putea să fac ca să mă ierți?

- Ți-am spus, nimic!

- Deci m-ai iertat.

- Înțelegi totul prost.

- Tu chiar crezi că... Sunt o greșeală?

- Nu...

- De ce ai spus-o?

- Eram nervoasă.

   Mă prinde de mână, iar eu mi-o trag.

- Nu fii așa!

- Cum?

- Nu fi imposibilă!

- Nu sunt imposibilă...

- Vreau doar să ne împacăm.

- Dar asta nu se poate.

- Eli!

- Ce?

- Atunci vom rămâne prieteni...?

- Da, spun eu oarecum calmă.

-Bine. Zâmbește el.

- Mă duc să mă schimb, vin imediat.

- OK.

     Mă schimb, apoi revin în cameră.
Chad sare și mă îmbrățișează.

- Asta pentru ce a fost?

Aroma IubiriiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum