Aroma Iubirii

Capitolul 43

  M-am uitat intens la el.
L-am mai îmbrățișat odată.

- Știi, m-am speriat când am auzit că ai omorât pe cineva...  Dar n-am încetat să te iubesc!

- De ce te-ai speriat?

- Știam că mie nu mi-ai face rău. Dar... Nu știu...

- Înțeleg. Și mie îmi era silă de mine. Nu mă puteam privi nici în oglindă. Nu foarte mulți oameni au aflat. Părinții mei au ținut asta departe de presă.

- Înțeleg de ce! Nu voiau ca oamenii să te judece...

- Da...  Lumea e rea!

   I-am dat un pupic scurt pe obraz.

- Apropo, mulțumesc pentru trandafiri!

- Ți-au plăcut?

- Nu!

- Nu? A spus el plecându-și capul.

- I-am adorat!

M-a prins de mijloc și m-a ridicat în sus învârtindu-mă cu un zâmbet strălucitor pe buze.
  
- Eli... Părinții tăi știu? A spus el puțin speriat.

- Cum să le spun?  Nu aș vrea să te judece nimeni... Poate ei nu ar înțelege. Eu simt că spui adevărul, dar poate ei nu ar simiți.

- De ce nu le-ai spus? Adică, am crezut că o să îi spui măcar mamei tale...

- Uite, nu am vrut ca ei să știe asta... Parcă am simțit că ne vom împăca...

   Obrajii mi s-au înroșit.

  Chiar dacă a omorât un om, tocmai fratele lui geamăn, nu a vrut. Știu că pe mine mă iubește...doar este omul de care m-am îndrăgostit, mereu m-a protejat.

- Chad....

- Da!

- Acum mă duci a casă?

- Desigur! A spus el făcându-mi loc să ies din cameră.

M-a luat de mână și am ieșit împreună din casă cu zâmbetul pe buze. Ce bine e!  Sper ca măcar de data aceasta totul să fie bine.... 
   Intrând în mașină îmi pun centura și căștile în urechi. Ascult melodiile mele  favorite .

Chad și-a pus mâna dreaptă peste a mea. Eram liniștită și m-am speriat puțin. Am tresărit.  Mi-am scos căștile din urechi.

- Te-am speriat?

- Puțin...  Am spus eu cu nasul în telefon.

- Te-am supărat cu ceva?

- Nu,  de ce spui asta?

-Păi, de când am intrat în mașină nici nu te-ai uitat la mine...

- Scuze, nu am vrut să te ignor...

- Nu-i nimic! A spus el aplecându-se spre mine și dându-mi un pupic pe frunte.

    M-am uitat spre drum și am văzut ​că am intrat pe contrasens.
  
- Iubitule!  Am strigat eu cât am putut de tare.

     Un tir venea spre noi cu viteză. Claxonul lui se auzea foarte tare.
Chad a virat puternic și din fericire am reușit să ocolim tirul. Inima mea bate cum nu a mai bătut...
   
- Iubito, ești bine?

- D-daa....

- Îmi pare rău...

- Lasă, nu am pățit nimic!

-  Dar, dacă pățeam?

- Shh....  Nu cobi!

    Mașina a tras-o pe dreapta.
M-a îmbrățișat strâns. O lacrimă îi curgea pe obraz.  I-am șters-o și l-am sărutat.

   Mi-am văzut moartea cu ochii.

După ce ne-am liniștit, am pornit spre casă.
   După ceva timp am ajuns acasă. Am coborât din mașină și am intrat în casă ținându-ne de mână.

   Acolo ce am văzut m-a uimit în totalitate. Matt stătea pe canapea și vorbea cu părinții mei. Când mama ne-a văzut s-a uitat speriată.

- Tu! Stai departe de fiica mea, criminalule! A spus mama între timp ce mă lua de lângă el.

- Mamă! Ascultă și versiunea lui! Nu îl judecați greșit!

- Taci! A strigat tata foarte autoritar.

     Matt avea un rânjet malefic pe buze.

- Nu tac! Vorbesc până la infinit. Iubirea mă face să lupt.

     Atunci tata mi-a dat o palmă.  Chad a sărit în ajutorul meu.

- Lăsați-o în pace!

- Ieși afară din casa mea criminalule! A strigat tata. Și tu Eli, mergi în camera ta!

- Dar nu este corect!

- Du-te scumpo, a spus mama calmându-se puțin.

   Chad a ieșit din casă cu lacrimi în ochi.

- Vă urăsc!

- Noi facem ce e bine pentru tine! A spus mama.

- Matt, ești o javră mincinoasă! I-am spus eu în timp ce am sărit spre el, zgâriindu-l pe obraz, care a început să sângereze.  - Ieși afară din casa mea!

- Du-te în camera ta! Nu mai repet odată.

Am urcat în camera mea privindu-i cu dispreț pe părinții mei și pe Matt.
    Mi-am luat cea mai mare geantă pe care o am,  în care mi-am pus câte haine au încăput.  Am înfundat-o sub pat. M-am dus pe balcon. Am văzut mașina lui Chad.
  Am început să plâng. Ce puteam să fac?
Ușa de la intrare a făcut un zgomot puternic. Oare părinții mei au plecat?
    Cobor la parter unde nu este nimeni.
Repejor am fugit în cameră, am scris un bilet pe care l-am lăsat pe masă, mi-am luat geanta și telefonul.

L-am sunat pe Chad.

- Iubitule! Am spus eu plângând în hohote.

- Da scumpo!

- Vino să mă iei. Te rog....  Nu suport să mai stau aici!

- Vin acum.