Aroma Iubirii

Plecarea. 60

Samanta îl sună pe Chad.

- Chad!

- Sam, ai dat de ea?

- Da, este la marginea orașului, în acel parc.

- Ce face acolo?

- A plecat cu un taxi, ca să se recreeaze,dar și-a pierdut portofelul și nu poate să se întoarcă.

- Atunci mă duc eu după ea, dar... De ce nu mi-a răspuns?

- Nu a vrut să te deranjeze...

- Bine. Plec după ea.

- OK, pa!

- Pa.

Sam închide telefonul.

- Acum sună-l și spune-i să vină după tine.

Îmi iau telefonul. Vreau să îl sun, dar nici măcar să îi aud numele nu vreau.

- Sunt sigură că a plecat. Vino cu mine după acte.

- Bine, vin.

Ne urcăm în taxi, și plecăm spre casa mea. Odate intrate în ea, îmi iau actele din sertar. La fel și niște bani pe care ii am puși de o parte și o valiză cu haine. Taxiul o duce pe Samanta acasă.

- Pa Eli! Îmi vei lipsi!

- Pa Sam! Ne vedem când mă întorc!

Închid ușa taxiului, și ne facem una alteia cu mâna.
Drumul nostru spre Cambridge a început. În fața ochilor îmi apăreau imagini de aseară. Am început să plâng. După două ore de mers cu mașina, ajungem lângă un hotel ce cinci stele. Îi plătesc taximetristului, apoi intru în hotel.

- Bună ziua! Îmi spune recepționerul.

- Bună ziua! Aș dori o cameră.

- Desigur, cât timp veți sta?

- Încă nu știu, 6-7 săptămâni cred...

- Trebuie un avans, deci vă încasez pentru o lună. 25 %.

- Am înțeles!

Îi dau cardul de credit, pun codul. Recepționerul îmi dă cheia, iar eu întind mâna și i-o iau. Urc în camera mea. Ușa o încui, iar bagajele mi le las lângă pat.
Intru în baie și intru sub duș, încercând să îmi spăl onoarea pe care o simt pătată. Niciodată nu aș fi crezut ca... Chad mi-ar face așa ceva. Ce poate face un om sub influența alcoolului... Tremur toată din cap până în picioare. Încerc să uit, dar mereu îmi amintesc totul. Cum cu brutalitate m-a aruncat pe pat și.... Nici nu vreau să mă gândesc la asta. Este un adevărat coșmar. Cum să-mi facă asta? Mai bine nu rămâneam prieteni, sau mergeam cu mama...... İnima mi-a distrus viitorul, deoarece am ascultat-o și asta m-a ruinat.

După o lună

Stau liniștită, dar în același timp stresată. Chad m-a tot sunat și nu i-am răspuns.
Mesajele lui nu au încetat să apară în telefonul meu.

Ies la o plimbare. Am pierdut noțiunea timpului și afară este beznă. Înaintez spre hotel, când o gașcă de vreo trei băieți se apropie de mine.

- Păpușă, unde pleci?

Îi ignor, iar ei mă urmăresc.

- Hei, frumușico, ce faci afară la ora asta?

Mă întorc la ei.

- Voi vedeți-vă de treaba voastră!

- Nu fii agresivă păpușă!

Unul dintre ei îmi pune mâna pe fund, iar eu îi dau o palmă. Încep toți trei să mă bruscheze.
Din întuneric apare un bărbat care îmi sare în ajutor. Se pare că este Chad.
Le ține piept tuturor, îi șnopește în bătaie. Mă ia de mână și mă duce la câteva sute de metri, când mă opresc.

- Eli, te-am căutat peste tot!

Nu îi zic nimic.

- Vorbește! Ce s-a întâmplat? De ce ai plecat așa?

Încearcă să vorbească cu mine, dar eu sunt supărată, furioasă, stresată, ba chiar îl urăsc.
Fug, dar el vine după mine și mă prinde de braț.

- Eli...

Mă smucesc, și este cât pe ce să cad. După ce îmi revine echilibrul o iau la sănătoasa spre hotel, dar Chad e după mine. Când intru în hotel o iau pe scări, și intru în camera mea închizând ușa.
Răsuflu ușurată, și mă duc la baie. Îmi iau telefonul mobil, pun pe el muzică și pornesc apa de la duș. Intru în duș. Dau muzica mai tare ca să nu aud țipetele celui care mi-a distrus inocența.

Stau în duș de câteva ore, iar țipete de afară nu am mai auzit.
Mă usuc și îmi iau haine pe mine.
Îmi este o foame de lup, deci vreau să mă duc să iau cina. Deschid ușa și ies, iar lângă îl văd pe Chad dormind.

O iau spre restaurantul hotelului.
Mănânc o masă copioasă și urc sus, mergând spre camera mea îmi scap portofelul, iar Chad se trezește și se uită la mine. Mă întorc și încep să fug în jos, iar Chad, fiind mai rapid, mă prinde din urmă. Încep să plâng speriată de ce îmi va face din nou.

- Eli, de ce plângi?

- Lasă-mă în pace, spun eu în timp ce îmi șterg lacrimile.

- Nu te las până nu îmi spui.

- Nu am ce să vorbesc cu tine, nimic de spus. Pleacă!

- Dar ai spus că vom rămâne prieteni!

- Asta până când... Spun eu în timp ce lacrimile își fac din nou apariția pe fața mea.

- Până când? Continuă!

- Nu contează, te rog, pleacă!

- Spune-mi!

- Până când mi-ai pătat onoarea. Acum ești fericit? Plâng încontinuu.

- Ce?! Când?

- Când am zis că rămânem prieteni! În acea zi nenorocită care mi-a distrus viața! Te urăsc !

Îi dau o palmă și merg în camera mea, trântesc ușa, apoi mă arunc în pat și plâng. Chad mi-a reamintit de acel moment oribil.
Încep să tremur. Nu ma mai rezist.
Chad bate la ușă, și mă tot strigă.

- Eli, Eli, răspunde!

- Pleacă!

Deși strigătele lui nu au încetare, nu deschid ușa, ci o încui. Îmi pun căștile în urechi, și dau muzica la maxim. În sfârșit nu mai aud acea voce răgușită și masculină. Pun piesele mele preferate, care mă ajută să mă calmez, mă învelesc și adorm.

Vă recomand AlexandraGeorgian143 cu Kassandra
Este o carte extraordinară!
O ador!!!