Despre tot ce-am vrut să strig am tăcut sperând
Și în bezna fumurie, mai ascunse decât cuvintele-nghițite au fost lacrimile,
Iar mai sărate decât spălăturile ochilor seci au fost patimile...
Despre tot ce-am vrut să strig am tăcut sperând.
Greșeală după greșeală ca pas după pas
Am ajuns să ajung nicăieri și nu mă mai întreb unde m-am pornit
Desculță, cu sufletul gol-dezgolit și părăsit, părăsesc tot ce am iubit
Greșeală după greșeală ca pas după pas...
Trăiesc între sentimentul că nu am iubit niciodată sau am iubit prea mult.
La mijloc de pustiu, am îndrăgit pustiul și-acum în sufletu-mi e pustiu și-un sfert,
E seară, plouă între spațiile dintre degetele mâinii, plouă și e deșert,
Trăiesc între sentimentul că nu am iubit niciodată sau am iubit prea mult.
Despre tot ce-am vrut să strig am tăcut sperând,
Greșeală după greșeală ca pas după pas
Trăiesc între sentimentul că nu am iubit niciodată sau am iubit prea mult.
