Sângele-și știe drumul către inima cioplită
De dureri și încercări spre a-ți ieși în cale
În beznă, în furtună și-n speranțe goale,
Pierdut ești într-o lume de veacuri dăscălită!
Când tremurând ma vei șopti ca altădată,
Veșnic încrezuții pași acuma rătăciți
În genunchi cădea-vor spre a fi răniți,
Urlând la ceruri o dragoste neterminată...
Merg pe-aceleași străzi ce nu mă mai chemară,
În suflet plouă ca la-nceput: a nesfârșit
Și las pe-același scaun un suflet pedepsit
Să te-aștepte o-ntreagă viață și o vară.
