În ceas grăbit și clipă pierdută în destin,
Când toate se sfârșesc acolo unde-ncep,
Eu îți doresc să fii un suflet libertin:
Căci astrele în ce nu știu mai bine se pricep.
Să-ți fie frică să te pierzi în cunoscut,
Căci ce e nou te-așteaptă mai mereu,
Conștiincios ești care-alegi dacă ai fi vrut
Necunoscutul să te cunoască spontaneu...
Vreau să te bucuri atunci când doare a iubire
Și să știi că tot ce sufletului îi este drag
Răni-te-va mereu cu-a ta îngăduire,
Căci a trecut la rasărit al sulfetului prag...
Nu îți doresc un viitor la care ai visat,
Căci visurilor amarnic le place a greși;
Vreau să ai tot ce-n disperare ai rugat,
Atunci când adevărul a vrut-a te copleși.
Cum-ar fi dacă ai trăi o viață cât o zi,
Care se va repeta făcând o singură oprire,
Ce oameni să cuprinzi încet te-ai repezi
Și pe care i-ai trece fără vreo privire?
