Știu că nu ai obligația de a-mi fi pe înțeles
Am vrut, am încercat și te-am ales,
Exilată în ceața ochilor căprui
M-am regăsit - un cineva a nimănui,
Dragostea de care mă feream precaut
Acum o blestem, o urăsc, o caut
Pe străzile-ncâlcite și fără de suflare,
Te văd în fiecare omenească aflare...
Și vreau să urlu, să fug
sau în brațele fiecărui trecător să mă arunc
Dar zâmbind clipei ce mi-a fost adăpost
Îmi amintesc că și tu un trecător ai fost
Mă ceartă biserici și-mi fac aceeași mustrare
-Obscenă a dragostei ilustrare
O!, De-aș fi în largul mării să mă ascund
Durere, speranțe... toate să mă tragă la fund
