Între clipiri de prea-străină soartă,
Credința mea ca piatră moartă
Tocește apa într-un izvor
Și invers cade ploaie peste dor...
Chiar dacă mă privește un apus,
Continui să nu cred în cel de sus
și nici el numai crede în mine,
Despărțiți suntem de-un sine.
