Aleasa Lui

Cearta

Capitolul 7

Îmi zâmbește scurt...si se joacă cu o șuviță de par de a mea...

Demetrie: trebuie să pleci...
Eu: Demetrie...stiu ca nu îmi vrei face rău...
Demetrie:nu știi nimic...(ridică tonul nervos)
Eu:atunci nu voi mai venii aici...(tip la el)
Demetrie:bine...esti libera....(se înfurie)
Eu:bine!!!!(exclam nervoasa)

Deschide o ușă secreta si se întoarce nervos...

O i.au la fugă fără să mai zic nimic..nu stiu de ce dar mi.am pierdut cumpătul foarte rapid...mă rog..dacă nu mă vrea în preajma lui o să plec ....

Încep să fug prin pădurea ce înconjoară castelulu...fug fără să mă uit pe unde merg... crengile copacilor mă lovesc si ma zgârie pe întreg corpul...

După un timp obosesc si ma așez lângă un copac bătrân...mă simt foarte deshidratată...o amețeală puternica mă lovește...închid ochii....

Deschid ochii si vad in jurul meu întuneric...cat doamne iartă.ma am dormit...mă ridic si observ că am o rană pe mâna care sângereaza...rup o fâșie din rochie si îmi leg mâna..

Continui să fug... întunericul nu îmi permite să văd copacii atât de bine...norocul meu este lumina lunii...

Mă plimb prin pădure desculță...crengile copacilor incep sa fosneasca în bătaia rece a vântului..continui să merg si încerc să ignor frigul înțepător...

Mă opresc speriată când aud un urlet de lup de undeva din apropiere...o i.au la goană fără să privesc înapoi...după un timp mă opresc să îmi trag sufletul...

Aud cum haita de lupi de apropie de mine în fugă...reușesc să fug printre copaci gâfâind....mă împiedic de o rădăcină si cad rostogolindu.ma pe un deal plin de frunze...

Ajung la baza dealului si ma lovesc puternic de un copac... deschid cu greu ochii si vad ca sunt înconjurata de o groază de lupi negri care mârâie amenințător...se apropie cu pasi mici de mine...

Lacrimile nu întârzie să apară pe obrajii mei...imi pun mâinile pe fata si îmi accept soarta...

Brusc nu se mai aude nimic... imi i.au mâinile de pe fata si vad toți lupii la pământ nemișcați...rămân cu gura căscată când îl văd pe Demetrie...

Eu:de ce ai venit...(ma ridic cu greu de jos)
Demetrie:nu te.am putut lasa...nu stiu..ai trezit în mine un sentiment pe care nu l.am văzut de mii de ani...nu trebuia să tip la tine...te întorci cu mine?
Eu:nu cred că am alta opțiune...

Zâmbește și mă ridica în brațe stil mireasa...imi rezem capul de pieptul lui...mă simt atât de bine în brațele lui..mă simt protejata...

În scurt timp ajungem în camera mea...

Eu:rămâi cu mine...
Demetrie:rămân...

Zâmbesc și merg la dus...termin în 10 minute și îmi i.au pe mine o rochie de noapte lungă până în pământ cu o broderie fina în jurul umerilor...

Merg în camera si observ că Demetrie mă așteaptă întins în pat...mă asez lângă el si îmi zâmbește scurt...sare ca ars din pat și mă privește...

Eu:ce e....(întreb nedumerita)
Demetrie:rana ta... sângereaza...

Vad cum coltii ii ies bine la iveală...ochii îi devin din roșii albi..merg la sertar si găsesc niste tifon.. îmi bandajez mâna și îl privesc..

Demetrie:ti.am zis că nu ești în siguranță în preajma mea...mirosul sangelui tău mă face să înebunesc...
Eu:dar nu m.ai atacat...te.ai retras...

Revine la normal si se aseaza iar lângă mine.. imi pun capul pe pieptul lui...imi mângâie obrazul cu mâna lui rece ca gheața...în scurt timp somnul mă fură...

Mă trezesc cu greu... deschid ochii si il caut cu privirea pe Demetrie..dar în zadar..nu este in camera...oftez si merg să îmi fac rutina de dimineață....

Merg la dulap si îmi aleg o rochie până la genunchi de culoarea albastru închis cu bretele..de la brâu în jos continuă un voal albastru transparent până în pământ...

Îmi pieptan parul si il las liber pe spate...imi fac un machiaj obișnuit și cobor jos.. toata lumea face plecăciune când mă vede...

Eu:Amara...
Amara:da Juliet. 
Eu:de ce toată lumea face asta...
Amara:ti.am mai zis... te repecta...si acum au un motiv în plus...
Eu:ce motiv?
Amara:uita.te pe fereastră...

Privesc si il vad pe Demetrie cum da ordine angajaților...cum îmi simte prezenta se întoarce și mă privește.. zâmbesc și o privesc pe Amara...

Amara:si.a preluat îndatoririle sale de rege...nu îmi vine să cred...
Eu:era si timpul...

Mergem la masa si ma asez...în scurt timp Demetrie își face prezenta....iar fiorul rece....toate slugile se înclină în fața lui...vine la mine si ma sărută apăsat pe frunte...simt cum inima mi.o i.a la goană...

Demetrie:în seara asta vreau să fie organizat un bal...
Amara:da sire...

Bal...ce bal... îmi spun în sinea mea...

Demetrie:ma vizitează un vechi prieten....(îmi zâmbește și mă privește fix)
Eu:mda...să înțeleg că mi.ai citit gândurile...

Nu spune nimic...doar pleaca pe nesimțite.............................................

################################

Pereri va rog!!
Si cine vrea dedicație?
Pupiciii❤❤❤❤