Dulcele meu Amar (+18)

Întâlnire planificată.

Mă așez cu grijă pe partea mea de pat, fiind atentă să nu îl deranjez pe Heaten din somnul său adânc. Mă întorc înspre el, privindu-i trăsăturile perfecte și înghit în sec. Cum poate exista atâta perfecțiune într-un singur trup? Îi mângâi chipul blând cu buricele degetelor și inima mi se strânge ghem când mormăie ceva indescifrabil. Simțeam o apăsare a toracelui, una arzătoare și păcătoasă. Căzusem în ispită ajungând să preacurvesc. Înşelând bărbatul pe care susțin că-l iubesc din adâncul sufletului. Dar dacă există iubire, de ce există o a doua persoană care îmi oferă liniștea interioară? Acea liniște care îmi lipsește în brațele celui iubit. Rănile pe care el mi le provoca de nenumărate ori, mă aruncau într-un întuneric veșnic din care nu aveam scăpare.

„ — Nu te pot minții, Hirra. De aceea, nu îți voi spune niciodată că te iubesc. Tu alegi dacă rămâi sau abandonezi jocul pe care l-am început împreună.”

Cuvintele spuse cu mult timp în urmă începură să mi se deruleze în minte precum o casetă veche, uitată de ani care au trecut peste noi.

„ — Nu am nevoie de minciuni pentru a rămâne alături de ceea ce iubesc, i-am șoptit mângâindu-i chipul. Dacă aș pleca, mi-aș semna singură sentința la moarte. Căci nimeni nu poate trăii fără inimă. Iar tu, Heaten, îmi faci inima să bată! ”

Zâmbesc când o cută expresivă se formează pe chipul său și îmi retrag mâna, ștergându-mi lacrima care tocmai mi s-a prelins pe obrazul uscat, pe care nu cu mult timp în urmă, sărutările lui Theo presistau. Nu puteam să uit nici în ruptul capului ceea ce i-am jurat cândva. O viață alaturi de mine. Trebuia să rămân în joc indiferent de reguli și consecinţe, căci știam în ce mă bag, iar acum... distrugeam totul. Schimbam regulile și sensul jocului, într-un mod care mi-ar putea aduce decăderea.

Înghit în sec când își încolăcește un braț în jurul meu, și icnesc suprinsă din pricina gestului său străin. Brațul său puternic mă trage mai aproape de pieptul său fierbinte și gol. Îmi așez capul în locu-n care inima-i bate lent și dau drumul altor câteva rânduri de lacrimi. Oh, Heaten, dacă ai știi cât mi-au lipsit îmbrățisările tale incomparabile. Îmi spun în mintea mea, săturându-i în repetate rânduri pieptul lat. Suspinele îmi părăseau în flăcări gâtul, ieșind pe un ton slab și lipsit de vlagă.

— Unde ai dispărut, Hirra? Întreabă pe un ton gâtuit, iar eu înghit în sec.

— Nu m-am simțit bine, mint cu nerușinare. Nu am putut să adorm. Am folosit televizorul din sufragerie, nu voiam să te trezesc.

Cuvintele mele îmi părăseau sigure corzile vocale și m-am felicitat în gând atunci când aprobă ușor afundându-și nasul în părul meu. Mi-am strecurat o mână în jurul său și am închis ochii, dornică să adorm încă odată la pieptul celui iubit.

— Cât e ceasul? Mă întreabă înainte să cad pradă somnului, iar eu îi zâmbesc.

— În jur de patru dimineața.

Strâmb din nas atunci când simt un material fin atingându-mi fața și încerc cu orice preț să îndepărtez ceea ce îmi provoca mâncărime. Îmi depărtez cu greu pleoapele atunci când mișcările devin din ce în ce mai apăsate și ochii iubitului meu mă priveau amuzați. Îi arunc o încruntătură la vederea penei micuțe din mâna sa și mă strâmb asemeni unui copil mic. Iubitul meu chicotește și se întinde pentru a-mi săruta obrazul. Ceva ciudat se întâmpla și nu știam dacă se datorează comportamentului meu distant din ultimele zile. Îmi frec ochii cu podul palmei și mă întind în patul moale, mârâind asemeni unui animal saftisfăcut după o masă copiasă. Heaten chicotește din nou, iar eu deschid ochii privindu-l bănuitor.