Dulcele meu Amar (+18)

Ai rămas aici. În inima mea.

"Atunci când războiul cu tine însuţi ia sfârşit; la final, rămâne ori iubirea, ori pur si simplu, visul!"
emel0803

Durerea îmi macină sufletul în fiecare zi. Unde eşti? Sau mai bine zis... Vreau sa ştiu? Eşti singur? Eşti cu altcineva? Ţi-ai găsit o altă marionetă? Ca sa o poţi juca pe degete asa cum m-ai jucat si pe mine. Îmi este dor de tine? Nu ştiu... Îţi simt lipsa? Mai tare ca niciodată. M-am minţit singură, la naiba! Te iubesc. Te iubesc la fel ca în prima zi. Eşti aici, te simt. Te simt cum îmi baţi în piept, te simt cum îmi pulsezi în vene, te simt la fiecare gură de aer luată. Te-a înlocuit cineva? Daca ai ştii! Dulcele meu amar... Ai rămas aici, în inima mea. De fapt, tu eşti inima mea. Tu eşti viaţa pentru mine! Nu mint...sunt fericită, dar îmi lipseşti tu, dulcele meu coşmar. Îmi lipseşti mai mult ca niciodată.

Te-am pierdut... Nu! Tu m-ai pierdut, iubire! Vreau să te întorci? Da... Sau poate nu. Nu ştiu ce vreau, la naiba cu mine si cu gândurile mele împrăştiate. Ma doare inima. Ma doare sa ştiu că ai plecat, iar eu nu am apucat să te văd. Şi îmi pare atât de rău, iubitule. Îmi pare atât de rău că te-am respins. Dar trebuia. Trebuia sa fac asta de mult. Trebuia sa o fac dinainte sa apari în viaţa mea şi sa mi-o dai peste cap. Nu trebuia sa îţi permit sa te joci cu inima mea ca şi cum te-ai juca cu o minge. Nu trebuia sa îţi permit sa te întorci la mine ori de câte ori voiai sa o faci. Dumnezeule! Dar am facut-o. De ce? Pentru ca te iubeam. Şi încă te mai iubesc.

Se pare ca nu mereu când spui "S-a terminat!"  acel lucru chiar a luat sfârşit. Pentru ca nu mereu în viaţă poţi sa faci ce vrei. De cele mai multe ori iubirea te joacă cum vrea ea. Uneori te ridică până la cer, alteori te las sa cazi în gol până când simţi cum te loveşti de pământ, iar atunci simţi că nimic nu mai are rost. În viaţă totul se întâmplă o singură dată. Şi după ce totul se termină, oricât ai încerca să mai simţi încă odată ce ai simţit prima oară...nu va mai fi la fel. Nu te vei mai simți niciodată la fel. Aşa cum şi eu, acum, mă simt pierdută, iubire şi nu mă pot găsi! Te rog, ajuta-mă.

—Hirra, iubito, cred ca am ajuns! Îmi spune Theo, iar eu îmi dau seama că în tot acest timp stăteam cu privirea aţintită la parbrizul maşinii pe care a închiriat-o acesta.

Îmi plimb privirea debusolată prin împrejurimi şi mii de amintiri şi sentimente mă copleşesc deodată, dându-mi un aer melancolic ciudat.

—Da, am ajuns! Spun încet şi nu sunt sigură dacă m-am făcut auzită.

Îmi pun ochelarii de soare la ochi şi ies din maşină în aerul sufocant de cald al oraşului Phoenix. Pentru luna Aprilie vremea din acest oraş era exagerat de caldă, făcându-te să te simţi ca la saună în cursul zilei. Îmi prind buza între dinţi şi prind cu tragere de inimă mânerul valizei pe care Theo tocmai ce o pusese lângă mine. Mirosul puternic al mării se făcea simţit în adierea uşoară a vântului şi un suspin îmi scapă printre buze când aud uşa de la intrare deschizându-se. Ochii mei zăresc în următoarea secundă acel zâmbet minunat pe care nu îl mai văzusem de cinci ani întregi şi privirea îmi este blurată de un amalgam de lacrimi dulci-sarate.

Las valiza să cadă în voia ei pe asflatul încins al şoselei şi încerc în zadar să îmi înghit nodul din gât. Picioarele mele încep să se mişte în voia lor spre femeia care mi-a dat viaţă şi mii de sentimente îmi prind inima rănită sub o îmbrăţişare protectoare. Braţele mele se aruncă neputincioase în jurul taliei sale, iar inima îmi stă în loc când mirosul său neschimbat îmi invadează nările, alinandu-mi sufletul. Dau drumul hohotelor care îmi zgariau gâtul într-un mod usturător să iasă la iveală, iar lacrimile le las să îmi ude obrajii calzi.

—Mami, de ce m-ai lăsat să plec de lângă voi? De ce? Întreb eu printre hohote şi o strâng din ce în ce mai tare în braţe.

—Oh, scumpo, am vrut sa vezi si tu cum e sa treci prin greutăţile vieţii! Chiar atât de greu ti-a fost?

—Doamne, mamă, mi-aţi lipsit atat de mult!

—Şi tu nouă, Hirra mea, şi tu nouă! Spune mama şi îmi prinde faţa între palmele sale calde şi fine.

Îmi aşez mâinile peste ale sale şi îmi trag nasul, privindu-i albastrul perfect al ochilor.

—Te-ai făcut atât de frumoasă, îngeraşul meu mic! Îmi şopteşte ea şi îmi depune un sărut pe frunte.

—Unde este tati? Întreb eu şi mă uit peste umărul ei.

—Este la restaurant, scumpo, din mai multe probleme nu a putut ajunge la timp, dar va veni curând! Oh, tu eşti el! Strigă mama şi mă dă uşor la o parte, repezindu-se spre Theo.

Acesta măreşte ochii, buzele luandu-i conturul unui zâmbet strâmb şi ridică palma în sus, în semn de salut. Mama pufneşte şi il trage într-o îmbrăţişare strânsă, specifică ei.

—Bine ai venit! Exclamă ea fericita si îi sărută ambii obraji.

—Bine v-am găsit! Eu sunt Theodor. Îi spune acesta, zâmbind din tot sufletul.

Mama îi zâmbeşte într-un mod călduros şi se întoarce cu privirea spre mine, încă ţinându-l pe Theo cu braţul încolăcit în jurul taliei sale.

—Îmi place băiatul ăsta! Îmi spune mama şi îmi face cu ochiul, făcându-mă să râd cu poftă.

—Şi mie! Mormăi şi îi zâmbesc iubitului meu cu subînţeles, făcându-l sa înghită în sec.

—Haideţi înăuntru! Ne strigă mama şi îl trage pe Theo după ea.

—Ăm, valiza! Exclamă el şi se întoarce din drum, luând valiza mea de pe jos.

Priveam cu drag casa în care am copilărit şi simţeam un mare gol în inima. Un gol pe care nimeni si nimic nu îl putea înlocui. Dacă era aici... Poate ca totul era mai diferit. Dar nu eram atât de fericită! Ah, pe cine mint eu aici? Eram fericită şi când îmi arunca cel mai mic zâmbet specific lui. Acel zâmbet pe care nu l-am mai văzut de atâta timp şi îmi este atâta dor de el! Nu aveam să îi spun mamei nimic despre el. Poate ca aşa era mai bine. Poate ca nu mai eram supusa altor lacrimi amare ce îmi măcinau sufeltul şi inima precum un cutremur devastator ce distrugea tot ce eu am clădit cu cea mai mare răbdare şi iubire.

Nici de bebeluş nu aveam să îi spun. Acesta urma sa fie marele meu secret. Mă durea inima sa stiu ca trebuie sa ascund de femeia care mi-a dat viaţă toate aceste amănunte din viaţa mea! Amănunte atât de importante pentru mine. Dorul se instalase de mult in sufletul meu si nu puteam face nimic sa il ameliorez câtuşi de puţin. Ştiam ca în inima mea era şi a fost mereu numai o singura persoană! 

Tu Heaten, tu ai fost mereu acolo! Încă eşti şi poate ca vei fi mereu. Ai rămas mereu aici. În inima mea!