Prolog.

21.6K 685 16
                                    

Dulcele meu amar...

Aud uşa de la intrare deschizându-se şi ma ridic din pat alarmată când  o bufnitură asemănătoare cu trântitul unui obiect mare, mă face să tresar involuntar. Ochii mă înţepau deja, iar râurile nenumărate de lacrimi îşi anunţau sosirea. Încercam în zadar să îmi înghit nodul din gat şi totuşi sfârşeam prin a scoate un mic suspin. Picioarele mele goale atingeau in moduri repatate marmura scarilor. Erau reci, dar văpaia din interiorul meu era suficientă cât să îmi fiarbă sângele în vene. Inima îmi bătea nebuneşte, şi în ciuda încercărilor mele repetate de a o calma, îmi era imposibil. Ca şi cum, prinsese voinţa proprie. Mă durea sufletul, ştiind ce se află la parter.

Acelaşi lucru în fiecare seară, timp de opt luni de zile. Îmi sfarmă inima în bucăţele inegale, şi totuşi reuşeam să zâmbesc oridecâteori îi zăream chipul.

   — Oh, iubito, eşti atât de sexy! Mi se adresează cu acea voce răguşită, clătinându-se pe picioare.


În ciuda zâmbetului care îmi luă conturul buzelor, mi-am lăsat amalgamul de lacrimi să se prelingă şiroaie pe chipu-mi uscat. Cămaşa sa albă de mătase era ruptă pe alocuri, iar urmele unui sărut pătimaş trona pe gulerul acesteia. Părul său brunet îi este răvăşit, iar ochii lui senini, erau roşii şi umflaţi. M-am apropiat uşor, trecându-mi degetele peste urmele muşcăturilor de pe gâtul său, lăsând suspinele să îmi elibereze sufletul. Mirosul de alcool îmi invadă nările, şi fără să conştientizez, i-am prins cămaşa în pumni, trăgându-l într-o imbratisare încărcată de dor şi durere.

Durerea sufletului meu.

Dulcele meu Amar (+18)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum