Dulcele meu Amar (+18)

S-a terminat.

Îmi mângâiam subtil burtica încă plată pe sub plapuma groasă. Privindu-mă acum, îmi dau seama că spaima mă făcuse să îmi vad abdomenul deja umflat, întrucât încă nu luasem în greutate. Degetele mele se jucau deasupra buricului, trasând cerculeţe imaginare. Zâmbeam melancolic, imaginându-mi deja un bebeluş în braţele mele. Un băieţel, îmbrăcat în albastru cu ochii de un verde sclipitor, exact ca cei ai iubitului meu. Şi poate că nu aveam să rămânem împreună până la adânci bătrâneţi, însă prin acest făt, rodul iubirii noastre, aveam să îl simt mereu aproape. În braţele mele, în inima mea. Pentru totdeauna.

Îmi era teamă să îi spun lui Heaten de existenţa acestui miracol. Îmi era teamă că îşi va ieşii din minţi. Aflasem cu certitudine că sunt însărcinată abia cu o zi în urmă şi deja simţeam iubirea maternă înflorind în inima mea. Precum copacii odată cu susorilea primăverii. Aş fii vrut să fii avut o relaţie normală. În care venirea unui copil pe lume să fie motiv de bucurie. Ştiam că îmi este interzis să mă consum, întrucât asta îi va dăuna fătului meu nenascut, dar îmi era imposibil să nu o fac. Să nu mă gândesc la momentul în care întreaga lume va fii scăldată sub furia lui Heaten. Mă rugam, mă rugam ca el să ne accepte şi ca iubitul meu copil să aibă parte de acea iubire care mie nu îmi fusese dăruită.

M-am ridicat din pat încercând să îmi păstrez zâmbetul pe chip şi m-am avântat spre bucătărie. Stomacul meu plângea de dorul unei mese consistente şi am zâmbit fericită privind multitudinea de bucate care ne împânzea frigiderul. Am scos câteva ouă, făină, lapte şi restul ingredientelor folositoare pentru câteva clătite delicioase. În timp ce găteam un cântec de leagăn îmi părăsea corzile vocale, îi cântam pentru prima oară. Nu îl simţeam înăuntrul meu, simplul fapt că îl ştiam crescând în mine alunga orice urmă de tristeţe din sufletul meu întunecat.

Am tresărit puternic cu farfuria de clătite proaspăt gătite când l-am zărit pe Heaten privindu-mă din tocul uşii. Am aşezat farfuria pe masă şi mi-am strâns protectiv mâinile în jurul pântecului, de parcă simpla lui privire putea rănii mica făptura care ne aparţinea. Îşi drese glasul şi de aşeză la masă,privindu-mă într-un mod ciudat.

- Ce cântai? Mă întreabă afişând un mic zâmbet în colţul gurii.

Ridic din umeri.

- Cântă-l din nou!

Nu ştiam dacă glumeşte sau nu şi nici nu îmi păsa. Am luat loc alături de el şi aşezându-mi subtil palma pe abdomen am început să fredonez din nou acelaşi cântec, lăsând mai apoi cuvintele pe tonuri line să mi se desprindă de buzele uscate.

- De unde ştii cantecul? Mă întrerupse la jumătatea lui şi m-am oprit, dregându-mi glasul.

- Mama mi-l cânta! În fiecare seară înainte de somn. Vreau să fac la fel cu copii mei.

L-am privit pe sub gene când se îneca cu sucul de portocale, după care pufni într-un râset care îmi zbarlea părul de pe mâini.

- Heaten, am şoptit pe un ton tremurând. Heaten, sunt însărcinată!

Cuvintele îmi ieşiră gâtuite şi cu greu mi-am făcut curaj să privesc acei ochii pe care îi iubeam. Maxilarul îi se încleşta şi se ridică fulgerator de la masă, înaintând spre scări. Am alergat în urma lui, prinzându-l de braţ la jumătatea scărilor şi i-am întors chipul înspre al meu. Vedeam spaima din ochii lui şi simţeam cum lacrimile răsar în ai mei. Am înghiţit puternic în sec când i-am luat palma şi am aşezat-o pe abdomenul meu. Picioarele îmi tremurau incontrolabil, iar singurul sprijin era mâna mea, încolăcită în jurul bratului său puternic.

- Îţi port copilul Heaten... Copilul nostru! Faţă lui părea chinuită de cuvintele mele și am eliberat primele lacrimi când pufnii dezgustat.