Doar o vară (Volumul 2)

Capitolul 1

Aerul condiționat este dat la maximum, dar cu toate astea atmosfera este sufocantă pentru căile mele respiratorii. Palmele mă dor de la forța cu care am strâns volanul, iar capul îmi vâjâie cu înverşunare. Nimic din această zi toridă de vară nu putea să iasă mai rău.

Traficul e mult prea aglomerat, un lanț de maşini formându-se cu uşurință la semaforul ce încă indică culoarea roşu. Câțiva şoferi au ieşit din autovehiculele lor şi s-au deplasat până la polițistul ce oferă amenzi altor persoane, întrebându-l dacă poate face ceva în privința claxoanelor interminabile ce fac ca durerea mea de cap să persiste.

-Actele la control, murmură o voce de afară. Privesc pe fereastră, prin geamul închis şi observ un alt polițist ce mă priveşte cu autoritate.

-E vreo problemă? Întreb după ce actele maşinii mi-au fost practic smulse din mână după ce geamul a fost lăsat jos.

-Poți pleca, drum bun!

Îi mulțumesc printr-o înclinare uşoară al capului cât timp observ că lanțul de maşini a început să se mişte. În sfârşit pot pleca acasă!

Bine, nu chiar acasă la mine, ci la părinții mei. Se pare că tata are o veste importantă să îmi dea, iar asta nu se poate face decât dacă suntem față în față.

Telefonul vibrează pe bord, făcându-mă să îmi focusez atenția pe el. Chipul lui Sergio apare pe ecranul acestuia, iar eu zâmbesc în timp ce decid să îi răspund şi să pun apelul pe difuzor, cu toate că aş putea primi o amendă pentru asta.

-Bună, iubito. Ce faci?

Forma de alint pe care o foloseşte îmi creează o nouă stare de bine. Îmi plac vorbele lui dulci pe care mi le adresează în cea mai mare parte a timpului.

-Hei, acum merg spre casa părinților mei. Tu ce faci?

-Durează mult până ajungi? Întreabă el.

-Aproximativ zece minute, de ce?

-Minunat, spune el cu o tentă de mulțumire în glas. Te aştept aici, tatăl tău este foarte încântat, la fel ca mama ta de altfel.

Ce caută Sergio la casa părinților mei? Credeam că tata voia să vorbească cu mine, nu cu noi.

-Cum de eşti acolo?

-Trebuie să închid. Ne vedem aici.

Şi cu asta reuşeşte să îmi închidă apelul în nas. Minunat. Orice ar face la casa părinților mei, sunt pe cale să aflu, căci poarta neagră şi impunătoare se face într-un final văzută. Sergio este sprijinit de maşina lui care este parcată în fața porții şi îşi ține brațele încrucişate la piept. Părul îi este ca de obicei, aranjat la perfecție cu acele şuvițe şatene alunecând uşor pe frunte, corpul bine sculptat şi bineînțeles că mult mai lucrat decât al meu rezemându-se cu nonşalanță de capota maşinii şi zâmbetul fermecător acum prezent pe chipul său.

Când cobor din maşinuța mea verde şi foarte strâmtă vine lângă mine pentru a-şi lipi buzele de ale mele într-un sărut apăsat, plin de dor, apoi de fruntea mea. Îi dau la o parte ochelarii de soare de la ochi pentru a mă reflecta în privirea sa caldă şi atât de prietenoasă.

-Haide, sunt sigur că părinții tăi abia aşteaptă să te revadă.

Şi exact aşa cred că este. De câteva luni bune nu i-am mai văzut decât în poze şi comunicam prin telefon sau mesaje. Programul meu, cât şi al lor a fost foarte încărcat şi chiar nu vedeam rolul să fac naveta până la ei atât de des.

După ce intrăm în curte, o senzație de amorțeală mă cuprinde. Aşa ceva nu poate fi posibil.

-La mulți ani! Țipă mulțimea din fața mea, cu veselie.

Mama şi tata țin câte un balon în mâini, iar restul oamenilor de aici au coifuri pe cap şi fluierici în gură.

-Sergio, ce se întâmplă aici? Întreb şoptit.

-La mulți ani, iubito, îmi spune Sergio, sărutându-mi apăsat fruntea.

Cu toții încep să aplaude gestul de afecțiune oferit de iubitul meu, apoi se apropie de mine.

-Ar fi trebuit să îmi spuneți, le zic părinților mei când se apropie suficient de mult de mine.

-Şi să ratăm chipul tău surprins? Mi adresează tata printr-un hohot, apoi mă strânge în brațe.

Mama este următoarea care îmi sărută obrajii. O face încet, pentru că în cea mai mare parte a timpului se simte slăbită. Ştiu asta pentru că tata m-a ținut la curent cu starea ei de sănătate, cu toate că locuiam în altă parte.

Restul grupului cuprinde câțiva vecini şi, bineînțeles prietenii mei, Miranda şi Jerek.

-Pentru Cassley, propune Jerek un toast. Noroc!

-Noroc, strigăm toți la unison şi dăm băuturile din paharele noastre pe gât.

La finalul zilei, eu mă retrag în vechea noastră bucătărie de vară. Mama cu tata au reuşit să convingă proprietarii să ne vândă înapoi fosta casă din Germania. Mi-a fost dor de locul ăsta, dar modul subit în care acei oameni s-au retras din peisaj mi-a dat de gândit. Nu pot uita al cui era locul ăsta de fapt.

-Ce faci?

Îmi rotesc privirea spre intrarea în bucătărie şi dau cu ochii de un Sergio îngrijorat.

-Nu ar fi trebuit să contribui la aşa ceva, îi spun seriosă.

Îi aud paşii în spatele meu şi îl las să mă îmbrățişeze de la spate. Eu continui să stau sprijinită de blatul bucătăriei şi să privesc un punct oarecare.

-E ziua ta, trebuia să o diferențiem cumva.

-Ştii bine ce s-a întâmplat exact acum un an. Nu voiam ca istoria să se repete.

Nu pot uita. Nu pot. Exact acum un an Alejandro a dat buzna peste petrecerea pe care tata a organizat-o pentru mine şi ne-a dus în Spania. Acolo am avut parte de o experiență nu prea drăguță, dar cu siguranță demnă de filmele de acțiune.

-Nu se va repeta istoria, iubito. Sunt aici cu tine şi nu voi permite să pățeşti vreodată ceva rău. În plus, fratele meu nu mai are nicio legătură cu tine acum. El este acolo, iar noi suntem aici.

-Atunci cum îți explici mesajul pe care l-am primit? Întreb calmă, continuând să privesc acel punct fix.

Sergio mă prinde de umeri şi mă roteşte cu fața spre el. Pare de-a dreptul surprins de cele auzite.

-Ce mesaj?

Îi ofer telefonul meu, iar el citeşte repede mesajul pe care deja l-am memorat. La final aruncă telefonul pe blatul bucătărie atât de furios, încât îi sparge ecranul.

La mulți ani, păpuşă. Ne vedem curând. Cu dragoste, Alejandro.

_________________________

Am revenit! Stiu ca a durat mult, dar cu toate astea vreau sa va multumesc ca sunteți in continuare alaturi de poveste. Comentariile de la primul volum m-au determinat sa continui. Va astept in continuare parerile!