Doar o vară (Volumul 2)

Capitolul 15

-După cum vezi, ai întrerupt ceva, aşa că ieşi naibii din camera mea, mârâie Sergio spre fratele lui, uitându-se doar peste umăr la el.

Eu sunt în continuare sub Sergio, cu respirația întretăiată. Dacă m-aş putea mişca, probabil Alejandro ar vedea că ochii îmi sunt uzi de lacrimi şi nu ar pleca pur şi simplu, sau poate exact asta ar face. Până la urmă amândoi sunt exact la fel.

-Defapt, mie mi-e foame, spun eu cu glasul smiorcăit şi tremurând din cauza fricii pe care Sergio a băgat-o în mine.

Mâna sa stângă îmi ține încheietura strânsă deasupra capului meu iar cealaltă mână îmi este strânsă pe prosop, alături de cealaltă mână a sa.

-Iubito, încă nu mi-am luat desertul, spune Sergio cu glasul calm, aplecându-se asupra chipului meu. Mă feresc din calea următorului său sărut, iar asta pare să îl enerveze mai rău pentru că renunță la prosopul de pe mine şi îmi prinde obrajii cu o mână, îndreptându-mi capul. Depune un sărut pe buzele mele, iar atunci aud paşii lui Alejandro îndreptându-se spre hol.

-Dar eu chiar trebuie să mănânc, iubitule.

Am grijă să accentuez ultimul cuvânt şi profit de prezența lui Alejandro aici pentru a îl împinge pe Sergio de pe mine. Acesta nu pare deloc fericit de întorsătura de situație şi aruncă o privire furioasă în direcția mea.

-În cazul ăsta, vă aştept jos.

Spusele lui Alejandro mă îngrijorează şi scap cu totul din mâinile lui Sergio, apoi culeg în grabă hainele pe care le-am scăpat pe jos.

-Aşteaptă, eu vin acum.

Alejandro mă priveşte cu o sprânceană ridicată, iar eu tot ce fac este de a îi evita privirea pentru a nu vedea ochii mei plânşi.

-Cum vrei.

Mă lasă să păşesc prima pe hol şi plec fără să arunc o altă privire spre Sergio.

-O să merg să mă schimb mai întâi, murmur abia audibil, îndreptându-mă în direcția băii de pe hol.

-Hei, eşti bine? Întreabă Alejandro prinzându-mi încheietura mâinii.

-Da, doar...vreau să mă schimb.

Îmi încrunt sprâncenele, apoi plec fără să aştept o reacție din partea fratelui mai mare a lui Sergio. Odată ajunsă în baie, mă preling pe gresia rece, având spatele sprijinit de uşa acum închisă a băii. Îmi strâng genunchii la piept şi las lacrimile pe care le-am reținut să îmi ude într-un final obrajii.

Mâinile îmi tremură cu putere, iar o stare de frică mă cuprinde acum când conştientizez ce anume s-a întâmplat. Dacă Alejandro nu ar fi intrat pe uşă, Sergio m-ar fi violat. Ar fi făcut asta fără remuşcări şi nu l-ar fi interesat. Trebuie să plec de aici cât mai repede cu putință.

Mă ridic într-un final de jos, simțindu-mă instabilă pe propriile picioare şi îmi şterg obrajii cu ambele palme. Nimeni nu trebuie să ştie ce s-a întâmplat între mine şi Sergio, însă dacă lucrurile se înrăutățesc ce ar trebui să fac? E clar că pentru el nu mai valorează cuvântul meu.

Îmbrac în grabă pantalonii scurți şi maioul pe care l-am cules în grabă şi ies din baie cu intenția de a nu mă lăsa copleşită de cele întâmplate.

Părinții lui Sergio alături de Alejandro sunt deja aşezați la masă precum în prima seară când am luat masa cu ei. Mă aşez pe acelaşi loc pe care am fost aşezată şi atunci, forțând un zâmbet strâmb spre Ben care mă analizează cu un rânjet pe chip.

-Draga mea, Sergio nu coboară? Întreabă Adele, aşezând friptura în fața ochilor mei.

O friptură care mai mult îmi piere pofta de mâncare.

-Nu ştiu, murmur cu răceală, uitându-mă în farfuria mea.

-Nu îmi spune că v-ați certat, spune ea din nou, făcându-mă să înghit în sec.

Orice a vrut să fie acolo, nu sunt foarte încântată că am cunoscut această latură a lui Sergio. El a fost întotdeauna extrem de calm cu mine şi m-a ajutat mult.

-Nu îți face griji, mamă. După cum i-am găsit în dormitor erau oricum, mai puțin certați.

Vorbele lui Alejandro spuse mai mult cu ciudă mă fac să arunc o privire curioasă asupra lui. El chiar crede că ne-a prins înainte de a face sex şi nu a văzut pericolul în care mă aflam. Nu înțeleg de ce i-ar fi ciudă că fratele lui şi-ar petrece timpul cu iubita lui. În fond asta se presupune că suntem, nu-i aşa? Cel puțin de față cu alții.

-Asta e..bine, presupun, spune Ben printre chicoteli.

-Cassley, sper că vă protejați, spune şi Adele, iar mie îmi vine să intru sub masă de ruşine.

Nu am avut această discuție cu mama, deci nu vreau să o am cu mama lui Sergio!

-Ăăm, ăă..mhm.

Nu înțeleg nimic din ce am spus şi nici restul nu au făcut-o dacă e să mă iau după expresiile lor de pe chip. Alejandro îşi încruntă uşor sprâncenele, apoi se lasă pe speteaza scaunului cu brațele încrucişate la piept.

-Mamă, normal că o facem, spune Sergio, aşezându-se lângă mine cu un imens zâmbet pe chip.

Își aşează apoi o mână pe piciorul meu, făcându-mă să îmi încord până şi muşchii pe care credeam că nu îi am. Nu îmi place apropierea lui după episodul din dormitor. Chiar deloc aş putea spune.

-Asta e bine, spune Adele, uitându-se la amândoi zâmbind. Nu mă înțelegeți greşit, vreau să fiu bunică, însă nu înainte de căsătorie. Iar cum voi nu ați pomenit nimic încă...

-Şi nici nu o s-o facem, mă aud spunând, iar strânsoarea de pe piciorul meu se măreşte.

Arunc o privire asupra părinților lui Sergio, însă aceştia arată doar curioşi de ce anume am spus asta decât să bage de seamă ce se întâmplă de fapt. Iar Alejandro, el vede ce se întâmplă mai repede decât mă aşteptam, motiv pentru care loveşte cu piciorul masa, făcând ca tacâmurile să se mişte.

Asta îl face pe Sergio să îmi dea drumul la picior, lăsându-mă cu o urmă roşie.

-De ce spui asta? Întreabă Adele.

-Pentru că nu am de gând să mă căsătoresc cu o persoană posesivă, spun rapid, uitându-mă urât la Sergio. Cel puțin nu posesivă în sensul rău.

-Există posesivitate bună? Întreabă Alejandro, iar eu rămân cu gura întredeschisă.

-Bineînțeles, răspund. Aceea posesivitate care îl determină pe partener să apere persoana iubită, în niciun caz să îi facă rău fizic sau psihic. Nu aş putea trăi cu un asemenea om.

Ultima mea afirmație aduce linişte printre ceilalți, iar Alejandro mă priveşte într-un fel, apreciativ.

Ar trebui să îmi pregătesc de pe acum bagajul pentru că după replicile astea posesivul de Sergio ar trebui să mă dea afară.