Doar o vară (Volumul 2)

Capitolul 5

M-am înşelat când am presupus că Alejandro nu va interveni în relația mea cu Sergio. După întâlnirea pe care am avut-o cu el, apropierea dintre noi doi s-a răcit, Sergio preferând să îmi aducă doar reproşuri cu privire la faptele mele.

-Ai fi putut să strigi după ajutor. Tu doar ai vrut să mergi cu orice preț de una singură cu el. Cassley, de ce îmi faci asta?

-Dar tu de ce nu vrei să mă înțelegi? Întreb la rândul meu pe acelaşi ton ridicat pe care l-a folosit şi el. Am stat luni de zile cu teama că în orice moment Alejandro se va întoarce după noi, iar acum că este aici am vrut să aflu ce vrea de la noi, ce intenții are.

Oftez stresată, frecându-mi fața cu ambele palme. Sergio e un om atât de bun care m-a ajutat atât de mult, însă încep să mă îndoiesc de sentimentele lui pentru mine. Parcă tot ce vrea este să mă aibă sub strictă observație. Ca şi cum aş fi micuțul lui experiment.

-Îmi pare rău, ok? Spune el rapid, venind lângă mine. Îşi duce o mână pe după talia mea şi îmi lipeşte corpul de al său. Sunt îngrijorat pentru tine, ai fi putut să pățeşti ceva astăzi, iar eu nici măcar să nu pot face ceva în privința asta. Te-ai expus pericolului şi-

-Şi sunt aici, mai sănătoasă ca niciodată, îl întrerup fără resentimente. În plus, Alejandro m-a expus pericolului. M-a urmărit, mi-a luat maşina! Realizezi că omul ăsta are o influență mare chiar şi aici în Germania?

Tremur. Cu siguranță Alejandro nu se va opri aici, iar Sergio în loc să preia  informațiile esențiale din ce i-am spus, decide să mă acuze că m-am lăsat răpită de Alejandro.

Sergio îşi înclină capul într-o parte, iar eu mă desprind rapid de el şi ies din cameră cu intenția clară de a sta de vorbă cu părinții mei. Ei sunt cei mai importanți în momentul de față. Mama s-a îmbolnăvit imediat după ce am ajuns în Germania. Suferă de hipertensiune într-un stadiu suficient de ridicat încât să aibă nevoie de tratament. Nu trebuie ca vreunul dintre ei să afle că m-am întâlnit cu Alejandro. Asta i-ar putea distruge pe amândoi şi nu mi-aş ierta-o vreodată.

Îl găsesc pe tata spălând vasele ce au mai rămas murdare în urma petrecerii mele aniversare, iar mama este aşezată la masă şi îşi butonează telefonul.

-Bună majoro, unde ai dispărut? Mişto tunsoare, spune tata uitându-se la bretonul de care eu uitasem complet.

-Am fost să mă tund, chicotesc uşor.

Mamei pare să îi placă cum îmi stă pentru că nu îşi poate lua privirea de pe mine. Mă priveşte cu admirație, iar asta mă face să mă umflu în pene.

-Arată bine, îmi spune şi ea. Sergio era cam agitat, spunea că nu mai poate da de tine sau cam aşa ceva. Ar trebui să îl anunți de acum când pleci undeva. Băiatul ăsta chiar îşi face griji pentru tine.

Mda, mi-am dat seama de asta după micuța ceartă pe care am avut-o în dormitor.

-Mi-am uitat telefonul pe silențios, mint cu jumătate de glas. Ați văzut-o cumva pe Catty?

-Cu ce ai venit acasă? Maşina ta nu e parcată în curte, mă chestionează tata ignorându-mi întrebarea legată de Catty.

-Am venit pe jos pentru că am lăsat maşina la o colegă pe la care o să trec zilele următoare.

Minciunile mele par fără sfârşit. Tata nu pare să mă creadă, ridicându-şi întrebător o sprânceană.

-De ce ai lăsat-o acolo şi nu ai venit cu ea acasă? Întreabă pe acelaşi ton suspicios.

-Tată, am băut puțin ca să sărbătorim ziua mea de naştere. Normal că nu am mai putut conduce maşina după aceea.

Spun eu cu exasperare în glas. Asta pare să îl convingă pentru că aprobă uşor din cap şi mă lasă să expir parțial uşurată. Poate fi mai rău decât un polițist uneori.

-Catty a plecat acum două ore cu cineva pe care ea l-a numit Jimmy, spune mama în cele din urmă.

Minunat, fata asta reuşeşte să se bage în probleme din ce în ce mai des. Nu mă mir de ce Alejandro a ținut-o închisă. Uneori şi eu aş face acelaşi lucru dacă asta ar ține-o departe de necazuri.

Nu ştiu cum am ajuns să mă gândesc şi să îi dau dreptate monstrului acela de Alejandro, însă chiar simt că am nevoie de câteva momente de singurătate pentru a-mi face curat printre gânduri.

-Merg să iau o gură de aer, le spun alor mei înainte de a mă năpusti afară.

Ajunsă pe terasă, am ocazia de a-l vedea pe Sergio urcându-se în propria sa maşină şi plecând din fața casei după ce încheie un apel telefonic. Arăta nervos când practic şi-a aruncat mobilul pe scaunul pasagerului din dreapta şi a pornit de pe loc cu scârțâit de roți.

Acum cine pleacă fără să anunțe?

_______________

Sunt tot aici, după o absenta atât de lunga. Mai citeste cineva povestea asta? Acum ca vacanta e in toi, chiar sper sa am mai mult timp pentru postat.