Doar o vară (Volumul 2)

Capitolul 3

Părul îmi este perfect aranjat, cu buclele lejere pe spate şi bretonul întins de-a lungul frunții. Mă uit la coafeză prin oglinda aşezată în dreptul meu şi zâmbesc cu sinceritate.

-E minunat! Îți mulțumesc din suflet!

O nouă tunsoare m-ar ajuta cu adevărat să uit de trecut şi toate întâmplările din ultimul timp. Aşadar, priviți-mă aici, plătind coafeza care s-a ocupat să îmi îndrepte bretonul în aşa fel încât îmi ascunde un sfert din față.

-A fost o plăcere! Te aştept oricând pe la mine.

Spune femeia brunetă tunsă bob. Odată ieşită din salonul nu prea sofisticat, urmăresc cu privirea maşina ce ar fi trebuit să fie parcată în dreptul scărilor pe care abia ce le-am coborât. Fără să mă agit pentru faptul că autovehiculul nu este acolo, o iau la pas spre casă.

Cel mai probabil Sergio a trecut pe la coafor şi a luat el maşina mea. Ciudat pentru că, cheia este în continuare la mine în geantă. Sper doar să nu fi venit un echipaj care să mi-o fi ridicat de pe loc. Din câte ştiu nu am parcat pe un loc interzis. 

Apelându-l pe Sergio, observ că acesta are telefonul închis, aşa că renunț la orice tentativă de a lua legătura cu el şi îmi creez un nou plan pe moment. O sun pe Catty.

Ar trebui să fie acasă acum, baricadată în casă, dar cine ştie în ce necazuri s-a mai băgat şi de această dată. Fetița asta nu a făcut altceva decât să ne târască la propriu după ea încă de când am cunoscut-o. Mai întâi am locuit în casa lui Alejandro şi speram să revăd într-o zi din nou acea tipă misterioasă pe care o văzusem de câteva ori de când am ajuns acolo, apoi, o dată cu reîntoarcerea în Germania, Catty s-a înscris la o şcoală de dans ce ar fi trebuit să o trimită direct în Italia la celelalte sărmane fete care s-au decis să practice prostituția. Îmi amintesc că, Catty s-a speriat foarte tare când i-am spus despre intențiile acestei "firme fantomă" şi nu s-a mai dus nici măcar la orele de dans, cu toate că adoră să danseze.

Catty nu răspunde la primul apel, dar nu este ceva nou când vine vorba de ea. Este destul de amețită şi uită să îşi ia telefonul cu ea când pleaca undeva.

Vântul adie uşor şi îmi mişcă firele de păr în toate direcțiile. E chiar plăcut de stat afară.

Telefonul mă trezește din starea de visare, şi răspund chiar înainte de a face stânga pe o stradă lăturalnică pentru a ajunge mai repede acasă la Catty.

- Alo?

-Draga mea, unde eşti?

Sergio mă întreabă pe acelaşi ton îngrijorat, dar calm.

-Din moment ce mi-ai luat maşina, a trebuit să pornesc pe jos acasă, aşa că va mai dura puțin până voi ajunge.

Mă opresc locului doar pentru a asculta respirația precipitată a iubitului meu în difuzorul telefonului. Dacă el e agitat, voi deveni şi eu agitată cât de curând.

-Nu ştiu despre ce vorbeşti, eu am fost în oraş pentru că m-am întâlnit cu fratele meu. Nu ți-am luat eu maşina.

Refuz să mai respir.

-Te-ai întâlnit cu Alejandro?

-Da. Am interpretat mesajele lui în mod greşit, iubito. El nu mai vrea să aibă de-a face cu noi.

Mă aşez pe prima bancă ce îmi iese în cale şi privesc impacientată în toate direcțiile. Sergio s-a întâlnit cu Alejandro. Alejandro s-a întâlnit cu Sergio. Maşina mea lipseşte, Catty nu răspunde la telefon.

-Cassley, eşti tot acolo?

Înghit în sec ascultând la întrebarea rostită de Sergio şi privind în direcția bărbatului ce se apropie cu paşi hotărâți de locul în care mă aflu. Este înalt, cu o îmbrăcăminte închisă la culoare şi părul ciufulit datorită vântului.

-Cassley, mă sperii!

Rămân cu gura închisă chiar şi în clipa în care bărbatul în cauză îmi ia liniştit telefonul din mână, ducându-l cu nonşalanță spre propria sa ureche.

-O să te contacteze ea curând. Nu mai poate vorbi acum.

Un rânjet i se întinde de-a lungul feței prea bine cunoscute de către mine. Refuz să mă mişc de pe bancă, privindu-l cu pură groază. Este conşient de acest lucru, aşa că se aşează lângă mine, după ce se asigură că a încheiat apelul telefonic.

-Bună, Cassley.

-Ce cauți aici, Alejandro?

Bărbatul pe care l-am visat aproape în fiecare noapte se lasă pe spate, sprijinindu-se de spetează.

-Pe tine te căutam, spune. M-ai băgat în închisoare.

-Nu eu am făcut-o. Faptele tale au fost.

Chicoteşte uşor, uitându-se din nou în direcția mea. Mă analizează lent din cap până în picioare, apoi îşi trece limba peste buza inferioară.

-Nici măcar nu trebuie să îți dau ție explicații până la urmă!

Dau să mă ridic, uitând de telefonul meu ce sună haotic în buzunarul lui Alejandro sau de faptul că nu am cum să ajung la Sergio fără să comand un taxi.

Însă mâna rece a lui Alejandro mă opreşte să plec aşa cum mi-am propus, trăgându-mă de braț înapoi în aşa fel încât să iau din nou loc pe bancă, alături de el.

-Eşti obligată să îmi dai nişte explicații! exclamă.

-Nu sunt.

-Ba da, şi o vei face.

Se apropie de urechea mea, apoi continuă:

-Dar nu aici.

_______________________

Vă rog să lăsați nişte păreri in comentarii! Am nevoie sa stiu ce credeti ca se va intampla mai departe.