Doar o vară (Volumul 2)

Capitolul 8

Mâncarea este uimitoare, însă oricât de mult m-aş strădui, nu vrea să coboare până în stomac. Nici nu mă miră dacă ar fi să mă iau după aşezarea la masă de către Adine.

Sufrageria lor este la fel de mare şi spațioasă precum pare din exterior, cu un mobilier sofisticat ce are diferite căni şi bibelouri în el. Pe peretele opus vitrinei, sunt o groază de tablouri cu eroi care au apărat țara şi pe care, Ben îi adoră. Masa la care suntem aşezați este dreptunghiulară, motiv pentru care pe o parte suntem aşezați eu cu cei doi frați Alvar, iar pe cealaltă parte sunt părinții lui Sergio.

Mă aflu aşezată între cei doi, avându-l pe Sergio în stânga mea, iar pe Alejandro în dreapta. Alejandro fiind cel de-al treilea aşezat, este poziționat spre exteriorul mesei, în fața părinților fiind băiatul cel mic.

-Deci, copii, rupe Ben liniştea ce s-a instalat între noi. Când faceți nunta?

Mă înec cu sucul de portocale pe care îl savuram, iar Sergio mă ajută, oferindu-mi un şervețel. Arată îngrijorat de pățania mea pe când pe partea opusă îl am pe Alejandro care îmi chicoteşte răutăcios în ureche.

-Eşti bine, draga mea? Întreabă Adine uitându-se îngrijorată la obrajii mei acum roşii.

-Da, nu vă faceți griji.

-Tată, nunta va veni mai târziu, îi spune Sergio, căutându-mi mâna pe masă.

Gestul său e drăguț şi îi zâmbesc recunoscătoare pentru asta. Ştie că întâlnirea asta mă emoționează nespus şi nu voiam să o dau în bară.

Alejandro este un alt motiv pentru care mă simt agitată. Nu ar fi trebuit să fie aici în ziua în care vreau să fac o impresie bună părinților lor. Ar fi trebuit să rămână în Bruxelle şi să ne lase pe noi să stăm liniştiți fără prezența lui sâcâietoare.

-Am înțeles de la Sergio că vă place înotul, decid să schimb subiectul, aşezând într-un final sucul de portocale înapoi pe masă.

O sclipire i-a trecut prin ochi tatălui său când am pomenit despre asta.

-O, înotul este viața mea. Nu aş putea trăi fără asta, declară cu convingere. Ai văzut apa de aici? Nu poți rezista înotului cu aşa o frumusețe.

-Din păcate nu am vizitat Huelva, spun o jumătate din adevăr, simțind privirea arzătoare a lui Alejandro asupra mea.

-Tată, ce ar fi să o ducem într-o zi pe Cassley pe plajă? Sigur i-ar plăcea, spune Alejandro, coborându-şi mâna stângă de pe masă şi aşezând-o hotărât pe piciorul meu descoperit de rochia mult prea mulată.

Sunt pe cale să tresar, însă îmi reprim acest gest, uitându-mă la chipul lui. Pare inexpresiv, însă eu îi pot observa o urmă din rânjetul său superior. La naiba!

-Desigur, dacă şi ea este de acord, spune rapid Ben, fixându-mă cu o privire ce vrea să mă determine să accept.

Sergio este tot aici, deloc atent la gesturile pe care le face Alejandro pe sub masă. Este mult prea atent pe subiectul discuției şi fascinat de mine care comunic fără emoții cu tatăl său pentru a-mi putea citi panica de pe chip. Alejandro îşi mişcă uşor degetele pe picior, trăgând de materialul rochiei mai sus.

Am făcut o mişcare, punându-mi un picior peste celălalt, însă s-a dovedit a fi ceva greşit pentru că i-am prins mâna lui Alejandro între coapsele mele.

-Din păcate nu ştiu să înot, spun cu jumătate de gură.

-Te învățăm noi, se oferă Alejandro, mişcându-şi din nou mâna.

Îmi ridic uşor piciorul pentru a-l lăsa să îşi scoată mâna, însă tot ce face este de a continua să urce cu mişcările până ce distanța până la lenjeria mea intimă devine centimetrică.

-Poate mergem mâine, spune şi Sergio, făcându-mă să îmi întorc rapid privirea spre el.

Nu vorbisem să stăm mai multe zile. Îmi spusese că vom zbura înapoi spre casă cu avionul de diseară. Uit chiar şi de încercările lui Alejandro de a-mi atrage atenția.

-Dar, avionul...

-Mai este un zbor şi săptămâna viitoare, îmi spune Sergio prompt.

Ne privim cu o intensitate încărcată cu tensiune. Nu se consultase cu mine despre asta.

Îmi las una dintre mâini să alunece peste a lui Alejandro de pe piciorul meu şi o înlătur uşor, zâmbindu-le părinților ce mă privesc precum pe o deținătoare a unei mari averi.

Şi cumva o fac. Fiul lor va sta aici în funcție de ce decid eu, motiv pentru care accept după ce sunt sigură că îi arunc lui Alejandro o privire furioasă pentru gestul său nepotrivit.

-Mi-ar plăcea să învăt să înot, spun în cele din urmă.

Cu toții încep să zâmbească, inclusiv Alejandro al cărui zâmbet îl compar cu un rânjet ce nu prevesteşte ceva bun.

-Unde este toaleta? Întreb după ce subiectul a fost schimbat, Ben începând să îi povestească lui Sergio ceva întâmplări din fotbal.

-Prima uşă pe dreapta, spune Adine, făcându-mi semn spre culoarul pe care trebuie să îl urmez. Îi mulțumesc simțindu-mă recunoscătoare şi mă ridic de la masă, observând cu Alejandro aruncă o privire în direcția posteriorului meu. Ce mitocan.

Ajung imediat în fața băii şi mă privesc în oglinda acesteia. Obrajii îmi sunt roşii, aproape de nerecunoscut. Nu cred că am fost vreodată atât de emoționată şi furioasă în acelaşi timp, iar toate astea din cauza lui Alejandro.

-Carevasăzică vom împărții din nou aceaşi casă, se face auzit glasul lui Alejandro care a dat buzna peste mine în baie.

Mă dau un pas în spate, însă mă lovesc de faianța rece.

-Ce cauți aici? Ieşi afară.

-Pe tine te căutam, râde el făcând un pas spre mine. Păreai foarte tensionată acolo lângă iubițelul tău, poate te ajut eu să te relaxezi.

Imediat ce termină de vorbit, distanța dintre noi devine nulă, iar corpurile ne sunt lipite. La naiba!

-O să țip, îl avertizez furioasă.

-Nu îmi pasă, spune sigur pe sine.

Îl împing, iar el cedează de data asta şi mă lasă să ies din baie, mai speriată decât când am plecat de la masă. Ajung lângă Sergio simțindu-l pe Alejandro în spatele meu şi mă năpustesc asupra lui, prinzându-l într-un sărut apăsat de care aveam nevoie.

-Ce frumos, spune Adine cu lacrimi în ochi, uitându-se la noi cu admirație.

Încerc să zâmbesc chiar şi după ce Sergio mă ia în brațe, uitându-mă pentru scurte momente în direcția lui Alejandro care ne priveşte cu ură.