Doar o vară (Volumul 2)

Capitolul 2

Tata a fost mai mult decât fericit să îşi petreacă timpul cu musafirii pe care i-a invitat la petrecerea deloc dorită de mine. A băut şi s-a petrecut alături de ei, aproape uitând de necazurile ce îl urmează în celelalte zile. Mama mea, Anne s-a încumetat să guste puțin alcool date fiind insistențele tatălui meu, iar obrajii acum roşii îi conturează într-un mod adorabil chipul. Aproape îi ascund cearcănele de sub ochi şi semnele bătrâneții.

Aş vrea ca dispoziția mea să fie una la fel de bună, însă nu am făcut altceva toată ziua decât să stau la masă împreună cu Sergio. Imediat ce a terminat de citit mesajul-problemă am simțit cum se refugiază în propriile sale gânduri şi se depărtează de mine. Îl înțeleg pentru comportamentul lui, este pus între ciocan şi nicovală, dar eu una sunt sigură că nu vreau să mă întâlnesc din nou cu Alejandro, iar toată istoria să se repete.

-Merg să mă odihnesc puțin, îi spun în şoaptă fiind deja gata să mă ridic. Vrei să vii cu mine?

Lăsându-şi în cele din urmă orgoliul la masă, Sergio se decide să mă urmeze spre fostul meu dormitor. Poate sună ciudat toată chestia asta, dar cu toate că suntem împreună de un an, încă dormim în camere separate. Spre marea mea fericire, nu a insistat asupra dormitului împreună şi a decis să mă aştepte până o să fiu eu pregătită.

-O să-l sun pentru a vorbi cu el, spune el dintr-o dată.

Închid uşa dormitorului în care ne-am strecurat şi mă rotesc la comandă cu fața spre el. Nu poate vorbi serios.

-Trebuie să glumeşti.

-Nu, Cassie. Nu glumesc. Chestia asta nu poate continua aşa, iar eu sunt singurul ce îl poate potoli pe Alejandro. Voi vorbi cu el despre mesajele pe care ți le trimite şi îi voi cere să te lase în pace.

-Şi ce te face să crezi că te va asculta? Întreb revolatată, gesticulând din mâini. Pentru Dumnezeu, Sergio, el este mult mai posesiv şi rău decât tine. Nu se va opri doar pentru că tu i-ai cere asta. Din cauza declarației la poliție pe care am făcut-o, are parte de controale periodice şi are mai multe pe cap. Mă urăşte pentru asta şi nu va scăpa ocazia să se răzbune pe mine, mai ales acum că intenționează să vină din nou aici.

Mâna sa dreaptă îmi mâingâie acum spatele într-un mod ce ar vrea să mă liniştească de tot zbuciumul acesta interior. Ne aşezăm tăcuți pe marginea patului, iar Sergio îmi sărută apăsat buzele.

-Nu se va întâmpla aşa cum crezi, şopteşte. Am comunicat cu el şi înainte şi o pot face şi acum. Nu-l voi lăsa să te mai afecteze în vreun fel.

Cuvintele sale mă mai liniştesc. Sper ca totul să fie aşa cum spune el şi nu cum presimt eu ca va fi.

-Ce voi face eu până vorbeşti cu el? Crezi că voi putea sta potolită ştiind că te aflii lângă persoana ce este în stare să țină atât de mult timp o angajată ca prizonieră.

Îl afectează că vorbesc astfel despre fratele lui, dar nu am ce să fac. Este purul adevăr.

-Fratele meu nu e un monstru, chiar dacă ți-a lăsat această impresie.

Sigur că nu e. E doar un bărbat fără inimă şi bun de nimic.

-Te vei comporta normal, nu e ca şi cum ar trimite pe cineva după tine doar pentru că te ştie singură, râde el. Vrei să mergi mâine la cursuri?

Ştiu că trebuie să o fac, dar pur şi simplu nu am dispoziția necesară să merg la şcoală acum. Nu doar că trebuie să recuperez anul pe care l-am pierdut curățându-i casa lui Alejandro, dar Sergio s-a arătat mai mult decât fericit să mă determine să nu îmi neglijez studiile.

-Nu. O să stau cu mama.

-Cum vrei. Ar trebui să mergi, ținând cont că e prima ta zi de şcoală după un an de pauză.

Încuviințez absentă, lungindu-mă de-a dreptul pe pat. Sunt atât s obosită.

-Prea bine, voi merge. Altceva?

Sergio zâmbeşte triumfător, apoi păşeşte precaut spre mine. Îmi ia grijuliu palma şi depunde un sărut micuț şi apăsat în ea, apoi mă priveşte lung în ochi.

-La mulți ani, şopteşte.

Obține un zâmbet mic de la mine, aşa că pleacă fericit din dormitor, lăsându-mă singură. Telefonul vibrează în buzunar şi îl scot cu puțină nesiguranță. Imediat ce termin de citit cel de-al doilea mesaj din ultimele zile, o stare de spaimă mă cuprinde.

"Sper că nu ți-a fost prea dor de mine. Nu îți face griji, în curând ne vom revedea din nou- Alejandro".

******

Mii de scuze ca nu am mai postat! Programul mi-e foarte incarcat si nu stiu când voi posta iar. Va multumesc pentru toate comentariile, voturile si listarile. Chiar dacă nu am timp, promit sa termin lucrarea asta pana la urma. Nu stiu cât va dura, asa ca, ca sa va răspund numeroaselor intrebari legate de subiectul asta: da, voi continua povestea, chiar dacă postez extrem de rar si vreau sa stiti ca va multumesc fiecaruia in parte! ❤