Doar o vară (Volumul 2)

Capitolul 7

-Asta e bună? Crezi că e prea sofisticată?

Imediat ce pun întrebarea, privirea lui Sergio cade asupra hainelor pe care le țin în brațe, iar un zâmbet îi apare pe chip. Pentru el totul pare amuzant, în special văzându-mă atât de stresată.

-Oricare dintre ele sunt potrivite, Cassley, spune el pe un ton glumeț, apucându-mă de mâini şi trăgându-mă în poala lui.

-Vreau ca părinții tăi să mă placă, îi spun în cele din urmă, ascunzându-mi fața în scobitura gâtului său.

-Te vor adora, spune el, luându-mi fața în palmele sale mari şi sărutându-mă apăsat.

Îmi duc brațele pe după gâtul său adâncind sărutul. Parfumul lui Sergio îmi inundă simțurile şi mă trezesc lipindu-mă cu totul de el. Brațele sale îmi mângâie delicat spatele, făcându-mi muşchii să se detensioneze. Aş putea sta aşa o veşnicie, însă îmi amintesc că este destul de târziu, iar noi trebuie să plecăm dacă vrem să prindem avionul.

Îl trag aşadar pe Sergio de mână şi îl determin să mă urmeze spre hainele mele aruncate pe jos. Iau rochia mulată pe care am văzut-o mai confortabilă şi i-am făcut din ochi lui Sergio să mă aştepte lângă maşină. Oftează, dar nu obiectează înainte de a mă lăsa să mă schimb.

Despărțirea de ai mei a fost mai scurtă decât m-aş fi aşteptat. Mama a spus să fiu politicoasă, iar tata să nu am emoții. Sfaturile lor au fost bune. Priviți-mă aşadar într-un avion cu Sergio având ca traseu Spania. Părinții lui locuiesc în acelaşi oraş în care Alejandro îşi petrecea veacul, Huelva. Nu credeam că mă voi întoarce vreodată aici, însă întâlnirea pe care o voi avea cu părinții lui Sergio este foarte importantă pentru el aşa că voi face un sacrificiu. În plus, vreau să îi cunosc.

-Mamei îi place să croşeteze, iar tata este înebunit după înot. Detestă să doarmă în aer liber, dar se declară nişte iubitori de petreceri, spune Sergio rapid, imediat ce coborâm din avion.

-Ție ce îți place să faci? Întreb dezorientată, ridicându-mi privirea spre el.

Înaintăm unul pe lângă altul, ținându-ne strâns de mâini spre una dintre maşinile lui Sergio care este parcată în aeroport. Aerul de aici este mult mai cald decât cel din Germania, iar atmosfera pare încărcată şi sufocantă de această căldură.

-Ador să practic sport, îmi spune el.

Intrăm într-o maşină ce arată mai mult a maşină de teren, spre uimirea mea. Sergio porneşte motorul uşor, apoi o luăm din loc.

-Ce fel de sport? Nu te-am văzut făcând sport până acum.

-Asta pentru că nu m-ai prins în momentele de glorie în care toate meciurile de fotbal câştigate reprezentau meritul meu, chicoteşte el şi ceva îmi spune că vorbeşte serios.

Ocoleşte o maşină parcată pe marginea drumului, o ia la dreapta pe o stradă îngustă, urmând ca nu după multă vreme de mers înainte să oprească în dreptul unei porți imense negre. Îmi abțin cu greu o grimaşă când un bărbat deschide poarta printr-o simplă apăsare de buton.

Pătrundem înăuntru menținând liniştea din maşină. Eu privesc fascinată întreaga curte pietruită, iar Sergio este atent la persoanele ce ne ies în cale.

Două persoane ies în pragul casei în clipa în care noi coborâm din maşină ş ne privesc cu zâmbete imprimate pe fețe.

-Bună, mamă, tată, îi salută Sergio cu o înclinare al capului.

Femeia mică de înălțime, cu o siluetă perfectă pentru o femeie de vârsta ei păşeşte spre el şi îi sare în brațe cu un imens zâmbet pe chip. Are părul buclat prins într-un coc foarte umflat. Părul meu este la fel de creț, însă blond, dar este doar pentru că mi-am făcut nişte bucle înainte de a pleca. Părul meu de obicei este  întins cu placa.

Tatăl lui Sergio îşi ia băiatul într-o îmbrățişare când mama sa îşi mută atenția asupra mea. Are ochii căprui şi păşeşte cu atenție spre mine.

-Ea trebuie să fie Cassley, spune ea uitându-se la mine.

-Bună ziua, îi salut pe ambii părinți care mă privesc din cap până în picioare.

-Da, ea este fata de care v-am tot vorbit, spune Sergio venind lângă mine. Îşi duce un braț pe după umerii mei, lipindu-mă de pieptul lui, astfel detensionându-mă a doua oară pentru ziua de azi.

-E frumoasă, mama lui spune. Mă bucur că ai adus-o să o cunoaştem şi noi. Eu sunt Adine, spune mama sa. El este soțul meu, Ben.

Înclin capul spre cei doi în semn de salut, bucurându-mă că cei doi par a fi nişte persoane foarte calme cu care te poți înțelege. Având în vedere averea din jur, mă aşteptam să dau peste nişte profitori cu nasurile pe sus, însă ei nu sunt deloc aşa. Tatăl lui Sergio este la fel de înalt precum el, cu o burtă evidentă prin cămaşa albastră de pe el şi părul cărunt. Dar arată bine. Ambii o fac.

-A, aproape uitasem, spune Adine printr-o tresărire uşoară. Cassley, el este Alejandro, fratele mai mare a lui Sergio.

Îmi îndrept privirea terifiată spre locul în care indică mama lui Sergio, găsindu-l pe Alejandro făcându-mi cu mâna de la intrarea în locuința luxoasă.

Nu, nu, nu. Asta nu poate fi real.