Strange life

Concursul

    Ce se intampla?Ala e Dylan care se lupta cu Mike?Da,dar de ce?Stai,se transforma!Ce se intampla cu ei?In locul lor apar doi lupi gigantici,unul cafeniu si unul gri spre negru.Jessica.Jessica e si ea acolo.Se duce spre ei.Nu!De ce o face?Vreau sa ii zic sa se opreasca,dar nu pot.Brusc,Jessica se transforma si ea intr-un lup mai mic si maro-roscat.Intervine intre Dylan si Mike insa cade la pamant.Oare mai e in viata?Ochii mi se umplu de lacrimi pe care le las fara sa vreau sa formeze siroaie pe obrajii mei rosii.Lupta intre cei doi continua,dar de ce o fac.Mike cade rapus de o taietura ce i-a sfasiat gatul reluandu-si forma umana.La fel cade si Dylan odata cu el.Ma uitam neputiincioasa la cele trei corpuri ce zaceau in fata mea fara sa pot face nimic.

    Dupa toate astea,visul sau mai bine zis cosmarul asta o lua de la inceput reletandu-se de nenumarate ori.Vroiam sa ma trezesc,insa nu reuseam.Pana la urma am reusit sa imi inving propriile temeri si m-am ridicat brusc in capul oaselor si am inceput sa strig:

    -Nuuuuuu!Ajutooooor!

    Stateam in pat si ma leganam fara sa vreau.Eram ametita si speriata.Mi-am dat seama ca eram in camera mea,iar pe noptiera mea se afla un tub de somnifere.Perfect,acum inteleg de ce ma simt ametita.

    Usa camerei se deschise rapid,iar Dylan aparu imediat langa mine.Parea chiar ingrijorat.

    -Katelin,te simti bine?Ce s-a intamplat?

    Continuam sa ma uit in gol la Dylan fara sa imi dau seama ca se afla in fata mea.

    -Spune-mi!Ce s-a intamplat?spusele lui m-au trezit la viata si am incercat sa ii raspund.

    -N-n-nu am ni-nimic.Sunt bine,doar atat am putut spune pentru ca vocea mea s-a spart la sfarsit.

    Dylan m-a tras spre el intr-o imbratisare stangace,corpul meu inert intarziind sa reactioneze.

    -Ce zi e azi?am intrebat pe un ton care parea sa nu imi apartina.

    -E vineri.

    -Vineri?O,nu!Spune repede,cat e ceasul?

    -E 9:30 dimineata.

    -Nu e bine,nu e bine de loc,si incep sa ma agit alergand repede in drum pana la baie facandu-mi rutina de dimineata.

    Cand ma intorc,Dylan era tot la mine in camera.

    -Ce este?Poti sa imi spui si mie ce se intampla?

    -Astazi,la ora 11 este concursul de talente.Trebuie neaparat sa ajung,ii raspund rascolind prin haine.Jess si Mike unde sunt?

    -Au niste treaba,se intorc maine.

    -Si asta inseamna ca trebuie sa stau doar cu tine?Grozav,spun dandu-mi ochii peste cap.

    -Mda,imi pare bine ca te bucuri,si astea fiind spuse iese val-vartej din camera.

    In mai putin de 10 minute m-am imracat,pieptanat si machiat.Mi-am luat o pereche de blugi gri,un maiou fara bretele argintiu si un pulover negru pe deasupra.Am alergat pe scari in jos si am vazut ca era 10:30.M-am incaltat in ghetele mele albastre cu platforma si mi-am luat paltonul meu cel scurt de culoarea marii involburate.Am deschis usa dar am cazut cand am facut primul pas.

    -Auuci!am inceput sa ma vaiet de durere in timp ce un chicotit se auzea din spatele meu.

    -Hopa sus!Chiar trebuie sa fie mereu cineva cu ochii pe tine?

    -Dylan,lasa glumele.Am intarziat deja si zapada e de un metru.Stii daca autobuzele circula?

    -Habar nu am,dar pot sa te duc eu cu masina.