Strange life

Prietenie redescoperita

    M-am trezit in patul meu invelita cu vreo doua paturi.Cu toate astea tot imi era frig.Dintr-o data m-am ridicat intr-o pozitie in care eram cu picioarele stranse la piept si am inceput sa ma clatin si sa tip:

      -Nuuuu!Nu!Nu!Nuuuuu!

    Nu stiam de ce fac asta.Dar stiam ca imi era frica,stiam ca ceva ciudat se intamplase aseara si stiam ca acea monstruozitate cu blana neagra si cu patru picioare avea sa ma urmareasca nu nu mai pe mine,dar poate si pe prietenii mei.Imi era frica,imi era cu adevarat frica.In acea clipa lacrimi fierbinti au inceput sa curga pe pielea mea rece ca gheata.Fara sa imi dau seama Jessica statea in fata mea pe pat,iar Mike ma cuprindea cu mainile lui mari si calde.

   -Kate,ce s-a intanmplat cu tine?Revino-ti te rog!incerca Jessica sa ma desprinda de lumea subconstientului meu in care eram prinsa parca cu lanturi.

    Intr-un final am reusit sa ii raspund persoanei din fata mea a carei imagini incepea sa se incetoseze:

    -O sa vina dupa mine,dupa voi.O sa va faca rau.N-nu vreau sa va faca rau....

    -Da-mi-o mie,cred ca stiu cum sa o fac sa isi revina,aud ca un ecou o voce,voce care parea sa fie a lui Dylan.

    Am simtit mainile inconfundabile ale lui Dylan,calde si cu mult mai grijulii,luandu-ma pe sus.Am coborat scaile parca in doua secunde si am auzit ua de la intrare cum se deschide si in fata mea apare o lumina alba,orbitoare care trebuia sa fie zapada,ma gandesc eu.

    -Asta o sa fie nasol ra de tot,dar crede-ma ca iti vreau doar binele,l-am auzit pe Dylan soptindu-mi la ureche.

    De cand era el atat de grijuliu cu mine si de cand ii pasa de mine?!Nu am reusit sa imi duc ideea mai departe caci am simtit cum corpul meu face cunostiinta cu zapada ingrozitor de rece si capul meu de asemenea.Brusc totul a devenit clar si mi-am dat seama ca eram total constienta probabil dupa nervii pe care ii aveam in acest moment.M-am ridicat cu greu de jos si am fugit in casa uda leoarca si cu parul alb de parca vreo unul din ''minunatii'' mei colegi ma batusera cu zapada.Ma duc glont la Dylan care schita un ranjet enervant si ii dau una in umar cat pot eu de tare:

    -Te-ai tampit de-a dreptul?Ce naiba ai patit si cum de ti-a venit ideea nebuneasca sa ma arunci in zapada?

    -In primul rand ''Au!'' pentru ca dai cam tare pentru o fata.In al doilea rand am facut asta ca sa te trezesti din visare si sa incetezi sa mai vorbesti singura.Iar in al treilea rand nu imi displace absolut deloc sa te vad uda in pijamale.S-a apropiat de urechea mea si mi-a spus:Arati bine,pustioaico,si rajetul ala imbecil ii invada iar fata.

    -Aaaaarghhhh!am inceput sa urlu eu ca o nebuna si am urcat iute scarile.Intr-adevar eram imbracata in pijamale de vara adica maiou si niste pantaloni destul de scurti asa ca m-am dus repede si am facut o baie calda si mi-am luat prima tinuta pe care am gasit-o.M-am imbracat repede in colantii mei negri si grosi la care am adaugat un pulover scurt in fata si lung in spate caruia i-am suflecat manecile pentru ca in mod bizar imi era cald.Brusc mi-a venit o ideee.Mi-am luat cismele mele de rock-erita nebuna,geaca de piele si am coborat spre usa de la intrare.

    -Unde pleci sis?ma intreaba Jessica din bucatarie.

    -Vreau sa ma plimb.

    -Bine,dar sa vii si tu inainte de cinci ca se intuneca.

    -Ok,mami,ii spun eu sarcastica si inchid usa dupa mine.

    Afara nu mai ningea,insa era ger,un ger de crapau pietrele.Cu toate astea,mi-am pus castile in urechi si am dat drumul la muzica.Am mers asa de nebuna vreo doua ore fara sa imi dau seama ca intr-un final ajunsesem in jurul garii.Atunci am vazut-o: