Strange life

O vizita la spital

    Oare unde mai eram acum?Privesc in jurul meu  si vad ca ma aflu pe un camp nesfarsit cu multe floricele albe si un paraias cu apa cristalina.Langa parau zaresc o femei innvarsta,pe la vreo saizeci de ani cred,ce tesea o patura lunga.Ma apropii si observ ca patura era plina cu amintiri si lucruri din viata mea,unele pe care le traisem,altele pe care probabil urma sa le traiesc.Nu spun nimic,insa,fara sa se intoarca,femeia sparge ea tacerea:

    -Bun venit,micuta mea Katelin!si atunci am vazut cine era:era matusa mea si a mamei mele ce murise cu vreo sase ani in urma,pe cand aveam eu zece ani.

    Imi fusese atat de dor de ea!Am simtit cum lacrimi se strang in ochii mei si am luat-o in brate.

    -Natalia!Cum de esti aici?Cum de sunt eu aici?Dar asta nu conteaza,ma bucur sa te revad,mi-a fost atat de dor de tine!

    -Si mie mi-a fost dor de tine,Katelin!ma strange ea mai tare in brate.Dar din pacate ai fost adusa aici pentru putin timp.

    -Dar,de ce?intreb intristata de veste.

    -Locul tau este pe pamant,alaturi de prietenii tai,alaturi de familia ta.Esti tanara,esti frumoasa,esti o domnisoara inteligenta,nu mai esti acelasi copil pe care l-am lasat acum sase ani.

    Mi-a zambit cald si m-a privit in ochi stergandu-mi cu grija lacrimile.

    -Hei,totul va fi bine.Nu trebuie sa fii trista pentru ca,sa stii,chiar daca nu ma vezi,eu voi fi mereu acolo cand ai nevoie.Bine?

    -Bine,oftez.Deci ce ar trebui sa imi spui acum?

    -Vezi asta?ma intreaba aratand spre patura la care tesea.Asta,draga mea este planul,ca sa zic asa,vietii tale.Aici sunt afisate toate intamplarile mai semnificative din viata ta.Eu sunt aici ca sa o continui si sa veghez asupra a tot ceea ce faci tu.Voi face acest lucru pana cand altcineva imi va lua locul.

    -Cine?

    -Vei vedea asta la momentul potrivit.Acum,ideea este alta.Esti in pericol si trebuie sa ai mare grija.

    -Cum asa?

    -Kate,pui tot atat de multe intrebari ca atunci cand erai mica,rade si rasul ei imi face bine.Dar e tarziu.Ceea ce mai trebuie sa stii e ca,cu toate ca nu esti in siguranta,se pare ca vei avea mereu pe cine te baza,prietenii tai si familia,toti.

    Dupa ce aceste cuvinte rostite se sfarsesc,Natalia imi da drumul si incep sa ma indepartez de ea.Dar oare cum era posibil?Stateam pe loc,dar ceva ma tragea inapoi.Reusesc sa disting cum imi face cu mana si sa ii aud ultimele cuvinte:

    -Pregateste-te!Pregateste-te pentru viitor si,nu uita!Trebuie sa lupti...

    -1,2,3...Liber!

    Au!Asta doare!

    -Mai repede,mai repede!tipa o voce de barbat.

    -Doctore,o pierdem!striga o voce de femeie,de aceasta data.

    -Nu!Nu o vom pierde!zbiara aceeasi voce de barbat.Din nou 1,2,3...Liber!

    Asta doare si mai rau!Parca cineva imi strapunge pieptul cu o mie de cutite,iar prin vene fuge nemilosul mercur in locul sangelui.Stiu ca auzeam replicile astea adesea in filmele acelea in care cineva dadea coltul,iar apoi se prefacea in fantoma sau strigoi si de la caz la caz,se razbuna,avea grija de ceva nerezolvat in timpul vietii si multe altele.Ia stai putin!Nu vreau sa dau ortul popii!Trebuie sa nu mai vorbesc singura si sa ma trezesc,dar e atat de greu.Insa,trebuie sa lupt.Am tras puternic aer in piept si am incercat sa deschid ochii.