Strange life

Adevarul si numai adevarul.Sau nu?

   -Kate?intra Dylan pe usa camerei mele.Putem sa vorbim?

    -Imi pare rau,Dylan,spune Ialia.Dar nu cred ca am dispozitia necesara.

    -Cand te simti pregatita,sunt pe aproape.Dar,Kate,cand te-ai vopsit?Si lentile de contact?Sigur te simti bine?

    -Da,geniule!Nu am voie sa imi fac o schimbare de look?se ridica apripiindu-se de Dylan.Uite,Dylan,doar pentru ca nu sunt majora,nu inseamna ca nu pot face ce vreau.

    "Nu ii mai vorbi asa!Doar eu am voie asta!"strig nervoasa

    -Acum as vrea sa ma lasi,te rog,ii arata Ialia usa.

    "Dylan,stai!Sunt aici!"dar nu ma auzea nimeni.

    -Tu chiar crezi ca te si aude cineva?ma intreaba Ialia dandu-si ochii peste cap.Poti citi pe fetisoara lui de catelus bleg ca i-ai ranit sentimentele fragile.

    "Esti asa o scorpie!"

    -Prefer termenul de vrajitoiare.

    Dupa vreo doua ore in care am vorbit mai mult singura,Ialia s-a culcat,insa eu nu.Eu nu aveam nevoie.Ma gandeam cum sa fac sa ajung la Dylan.

    Astfel au mai trecut trei saptamani in care Ialia l-a indepartat pe Dylan de Kate prin cuvinte nu neaparat urate,cat cu un puternic impact emotional.Nici Demi si Mike nu erau foarte apropiati de ea,cat despre Jessica,atunci cand Ialia vorbea cu ea la telefon avea grija sa ii zica si ei ceva "frumos".Cu toate astea,Kate inca avea gandire independenta,asa ca ea ii putea auzi gandurile Ialiei,dar Ialia nu ii putea auzi gandurile.Asa ca,acest timp nu a stat degeaba,a incercat sa evadeze.Se gandea la tot ce auzise de la Ialia si la tot ce vazuse in filmele cu fiinte magice.Mereu un suflet pur cu intentii bune reusea sa isi atiga scopul.Kate exersa si exersa in fiecare noapte cand Ialia dormea,pana cand,intr-una din nopti,reusi sa evadeze sub forma in care din nefericire o cunoscuse pe Ialia.

    M-am strecurat cu grija prin perete si am vazut ca functioneaza.Ce sentiment interesant.Trebuie sa ma concentrez!M-am gandit ce sa fac si la cine sa ma duc.Dylan era atat de devastat incat probabil ar fi crezut ca viseaza sau a inebunit,Demi probabil ar fi inceput sa urle in gura mare de frica si singurul care imi ramasese era Mike.Tipul asta tinea atat de bine un secret incat chiar daca uitasei unul dintre secretele care i le spusesei iti dadea replica:"Nu iti spun" sau "E secret".Asa ca m-am dus in camera lui si l-am privit dormind.Fara sa imi dau seama,ochii incepusera sa ma intele.Daca nu eram fum,probabil acum plangeam.Nu realizasem cat de mult imi lipsisera prietenii mei.Demi care ma imbratisa de fiecare data pana ma lasa fara aer;Dylan care cu toate ca nu o arata,stiu ca tine la mine,dar si eu la el,chiar foarte mult;Mike langa care am adormit atatea nopti fiind linistita ca nu o sa mai am cosmaruri si pe care ma enervam mereu din nimic;Jessica,prietena mea de care imi era atat de dor...Si parintii mei cu care nu am mai vorbit de cand a aparut Ialia in peisaj,iar Dylan le-a spus ca am o raceala urata.Dar toate astea se vor schimba,voi avea eu grija.

    "Mike...Mike!"strig eu langa urechea lui."Normal ca nu te aude,genius!"mi-am reprosat.Atunci am inspirat adanc si printr-un efort minim am ajuns in capul lui Mike."Mike,trezirea!",dar nimic.Mi-am amintit brusc ce avea sa il trezeasca.Am inceput sa ma invart in cercuri si sa cant:"We wish you a Merry Christmas, We wish you a Merry Christmas, We wish you a Merry Christmas,And a happy new year!" si am tinut-o asa pana s-a trezit.

    -Kate?mormaie.Brad de Craciun umblator,unde esti?

    "Sht!"il cert eu."Nu vorbi,gandeste!"

    "Ce nai..."

    "Uite,Mike,vreau sa ma asculti cu atentie.Sunt in capul tau.Pana aici ai priceput?"