Adevarul

87 4 0
                                    

  -Kate,calmeaza-te!Totul va fi...

    -Bine?!Asta vrei sa spui?!Demi,eu tocmai ce am baut sange si tu incerci sa imi zici ca totul va fi bine?!

    -Hei,pustioaico,calmeaza-te!incerca Dylan sa ma linisteasca.

    -De ce naiba sa ma calmez?!A ta a fost ideea,deci tu stii cel mai bine,nu?Spune-mi Dylan,ce sunt?O sa mor maine si am pofte idioate inainte sa crap?Spune-mi!urletul meu auzindu-se in toata casa.

    -Kate,lasa-ne sa iti explicam,dadu Mike sa se apropie,insa un marait zgomotos imi scapa printre buze si il facu pe Mike sa se opreasca la vreo doi metri de mine.

    Am fugit cat am putut de repede sus pe scari in camera mea si am trantit cu putere usa in urma .M-am asezat in mijlocul patului meu cu baldachin,mi-am strans picioarele la piept si am inceput sa imi plang de mila.Se facuse aproape seara,iar eu eram tot acolo cu ochii uscati de la atata bocit.In acest moment,nu stiam nici cine sunt,nici unde ma aflu,creierul meu fiind prea epuizat de la atatea intrebari.Nu imi mai pasa nici daca intr-adevar ma comportasem atat de ciudat in ultima vreme din cauza ca nu mai aveam mult de trait.Dintr-o data,insa,lucrurile au inceput sa se lege si sa capete sens.Visele mele cu lupi,acele blanosenii care ma salvasera in noaptea in care bestia aia neagra ma atacase,Demi care beia sange si Mike care se stramba,prietenii mei care fusesera plecati la studii in strainatate exact in periada in care eu nu mi-o mai aminteam.Nu stiam ce avea sa insemne,dar totul se lega.

    M-am ridicat de pe pat satula de atata plans,mi-am luat baschetii mei rosii impreuna cu bluza mea de trening preferata si m-am hotarat sa fac o mica plimbare pana in padure.Am iesit pe usa din spate in fuga si m-am cufundat in desisul verde.Am mers vreo douazeci de minute si am ajuns intr-un luminis cu flori mov.Eram surprinsa cu cata viteza putusem sa alerg,deci probabil eram destul de departe de casa.Trecand peste,am pasit incet si cu grija pe iarba verde si proaspata si peste gingasele floricele mov.In mijlocul poienitei in care ma aflam stralucea in lumina mai domoala a soarelui un fel de cutiuta de bijuterii.Am ridicat-o in maini si am inceput sa o analizez:era plina de pietre rosii,albastre si albe ce pareau destul de scumbe.Am deschis-o si am fost surprinsa sa vad un lantisor de care era atarnat un medalion superb.Brusc mi-am adus aminte visul de acum aproximativ doi ani:era acelasi medalion in forma de cheie rosie cu un trandafir alb pe ea.Mi-am pus lantisorul la gat si cutiuta am bagat-o in buzunarul larg de la bluza de trening.

    -Demi...Demi!incepu Dylan sa ma zgaltaie.

    -A?Sunt treaza,animalule!Nu ma mai brusca!

    -Da,si-a revenit,constata Demi zambitoare.

    -Te simti bine?ma intreaba Jessica.

    -Esti ametita,te doare capul sau ceva de genul asta?ma analizeaza Mike.

    -Ce dragut!Ti-ai amintit!topaie Demi aplicandu-i un pupic dulce lui Mike ce o strange la randul lui in brate.

    -Alo!Luati-ma incet oameni buni!Deci:da,mi-am revenit si ma simt relativ bine.Intr-adevar ma cam doare capul si simt ca e cutremur de magnitudine 7 si ce si-a amintit Mike,Demi?Doar nu esti...gravida sau ceva de genul,nu?

    -Nu!Normal ca nu!sare Demi ca arsa.Sunt vampir,in niciun caz ce ai zis tu.

    -Esti ce?!ridic tonul automat la cele spuse;acum realizasem ca eram in sufragerie pe canapea,cu toti prietenii mei in jurul meu.

     -Bravo,geniule!isi da Dylan ochii peste cap.Acum ai speriat-o.Bine,Kate,imi spune inspirand zgomotos.Pana la urma ar trebui sa stii si tu adevarul.

    -Ascult,spun mai mult sarcastica.

    -Tu nu esti om.Defapt,esti doar o parte.Tatal tau,Jonnahtan,face parte din neamul Lisai,un neam de varcolaci originari din Romania,care au migrat aici.Iar Amalya,mama ta,este o Listwer,un neam de vampiri asupritori de aici.

    -Deci eu ce sunt?O corcitura?

    -Nu.Defapt esti mai de rasa decat noi toti.

    -Bine atunci.Daca nu vreti sa va luati fiecare cate una,dati-va la o parte si lasati-ma sa ma duc in camera mea.Mi-e somn!

    Toti prietenii mei s-au dat din calea mea,deci am avut drum liber.Am tras draperiile ca sa fiu sigura ca nu ma va deranja lumina de dimineata,mi-am luat pijamalele mele pufoase si calduroase si mi-am tras patura pe urechi,adormind instant.

Strange lifeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum