Visele

Capitolul V

Așteparea parcă-mi roade stomacul . Nu mai suport această durere . Durere amestecată cu frică , dar și cu dorința aceea enormă de a răspunde odată.

Nu se mai aude nici un beep , ci doare ...

"Bună."

"Hei...Te-am trezit?"

"Nu. Stăteam în pat și mă gândeam...Tu ce faci?"

"Eu ce am baut cafeaua...Ai probleme? De acee te gândești așa mult? "

"Hai că merg să beau și eu cafeaua ,căci mi-ai făcut poftă. Nu prea mai am, le-am mai rezolvat..."

După o tăcere de 5 secunde ... "Ce ai micuțo? Ce s-a m-ai întâmplat? Ești bine?"

Îmi fac curaj și încep a povesti cu lacrimi în ochi visul meu , iar el surprins rămâne fără cuvinte o fracțiune de secundă și începe...

"Chiar nu știam cât de mult te-am putut răni și îmi pare rău ,dar acum sunt aici și voi rămâne."

"Dar vreau doar ca prieten. Atât!"

"Eu nu vreau. Nu pot..."

"Nu poți să ce? Eu văd prea bine că poți fi rece cu mine și să nu-ți pese absolut deloc de mine! Să nu insinuezi că nu te iubesc sau..."

"Încetează. Ok?! Știu că am greșit ,dar și tu ai făcut la fel."

"Asta crezi tu? Că am greșit? Cu ce ți-am greșit? Argumentează-mi ."

De la aceasta discuție devin din ce în ce mai nervoasă și simt cum mă apucă din nou tremuratul.

"Cu Theodor? Ai uitat? Și-și băiatul acela din toamnă cu care te-ai sărutat!" Pare atât de jalnic încât simt cum cedez.

"Cu Teo a fost altceva , a fost ,prietenie,. Și cu acel băiat , doar un sărut. Pentru mine n-a contat absolut deloc. Ah , ca să știi. Eu nu am făcut ce ai făcut tu cu Lili . Nu vreau să-ți aduc eu aminte , amintește-ți tu singur."

Acestea fiind ultimile mele cuvinte , îi închid telefonul în nas fără a-l lăsa să zică nimic. Sper că m-am făcut înțeleasă .

P.S : Iubirea te poate schimba...