Visele

Capitolul 7

           Astăzi mi-am propus să fac un test de rezistență. Acest test mă va face să nu mai fiu slabă în fața lui , în fața irezistibului ,căci vreau să fiu mai puternică decat el . Vreau să-mi demonstrez mie însămi că pot să fac orice , chiar dacă trebuie să-mi rănesc inima...

         Testul va dura șapte zile. Fiecare zi reprezintă fiecare lună împreună cu el , chiar dacă și el consideră că suntem și în momentul de față împreună ,eu nu simt asta ... eu simt opusul , fiindcă el a fost prima persoană care a plecat cu toate amintirile noastre din inima mea.

                                                                                 ***

Prima zi

         Ajunsă acasă , îmi arunc ghiozdanul pe covorul alb din cameră, îmi iau două scaune și încep să interpretez cele două roluri . Primul rol el , al doilea eu.

-Bună.

-Bună.

-Ce faci?

-Bine,mă pregătesc de liceu , tu?

-Stau și îmi plănuiam ziua de azi...

-Este așa frumos să ai timp doar de distracție ,nu-i așa?

-Nu chiar, fiindcă este complicat...

-Cum zici tu,dar eu nu cred asta.

            Aceasta a fost prima discuție între mine și el , atât de plictisitoare și fără pic de atașare emoțională. Eram reci , chiar dacă ne cunoșteam atunci de trei ani...

           Presupun că niciodată nu a fost așa ușor să întreți orice tip de relație...Totul este atât de complicat ! Acum l-am înțeles pentru întâia oară. Viața unui copil este ușoară , căci părinții ne ajută de fiecare dată să trecem peste , dar când ești adult , totul este altfel . Este un fel de univers paralel . Oare de ce toți copii își doresc să fie adulți , iar ei să fie copii . Dacă am face acest experiment timp de o zi , copii să ia locul parinților și invers , oare cum are prece lucrurile ? Cum ar lua decizilie ? Cum s-ar simți ? Este atât de complicată această viață ,pe care o trăim .

         Când stau pe scaunul meu mă simt fericită , dar și tristă ,iar dacă ma pun pe celălalt scaun, fiind al lui , mă simt fericită și stresată .

         Întrebarea mea este următoarea . De ce să se simtă stresat ? Din cauza grijilor sau minciunilor pe care le spune încontinuu ? Totul devine din ce în ce mai întuneri ... Lacrimile se scurg atât de repede , de parcă s-ar întrece într-o cursă cu mașini și vor să vadă care dintre ele câștigă . Ei bine , niciuna nu va câștiga , căci toate sunt învingătoare . Fiecare lacrimă care s-a scrus , a fost din iubire , dar și din alte motive necunoscute . Spre exemplu , furia care nu mai putea fi stăpânită , durerea care creștea pe zi ce trecea , trecutul și amintirile rele sau minunate ,care mă bântuiesc ,dar cel mai mult , minciunile spuse de oamenii pe care-i iubesc.

       Numarul douăzeci și doi îmi răsună de fiecare dată în cap . Pentru mine această dată este de neuitat , una magică , dar și îngrozitoare . Pe de-o parte mi-e frică de ea , pe de altă parte este ziua când s-au întâmplat o mulțime de lucruri minunate.

        Totul a început cu o prietenie , iar sentimentele unul față de celălalt creșteau pe zi ce trecea , până când ... el ... și-a făcut curaj (?) să mă întrebe un lucru atât de simplu pentru unele persoane , dar pentru mine a fost cel mai măreț lucru ... Întrebarea sună așa "Vrei să fi a mea?" , iar eu am rămas fără cuvinte . Totul mi se părea așa ireal și complt copilăros ! Cum să ai o "relație" cu o persoană care se află la sute de kilometrii depărtare fără să știi exact ceea ce face , cum este , cu cine este și multe altele ? Este complet ireal ... dar acum am realizat că m-am înșelat . Eu trăiesc într-o poveste a mea , în irealul meu ,alături de el , căci aveam amândoi o relație ... defapt aveam , pentru că nu mai aveam putere să lupt singură pentru două persoane. "Iubirea noastră" a fost frumoasă , pentru că noi credeam unul în celălalt și vorbeam zilnic ore în șir până când...el a decis să se îndepărteze de mine , de sentimentele , planurile , visele și fanteziile noastre pentru ce? Pentru a avea o viață cu probleme ?

         Chiardacă relația noastră nu exista pentru unii , pentru mine era , căci noi doicredeam în ea , credeam că totul este posibil ,dar s-a dovedit că viața realăeste dură . Ne dărâmă pe zi ce trece , nu mai putem visa la lucruri mărețe , numai putem avea fantezi , nu mai puteam face nimic imaginar . Realitatea este cao persoană puternică și dură ,iar imaginația o ființă firavă . Realitatealovește irealul ,iar irealul plânge , dar după ce o să îi treacă , ea va venila realitate că știe că a greșit și nu a înțeles ce s-a întâmplat. Irealul seluptă pe zi ce trece cu realul. Ea suferă ,dar câștigă ceva. Acel ceva esteiubirea realității. Ea este dură ,dar în interiorul ei este minunată ,fiindcăviața este ceva miraculos . Chiar dacă cel slab suferă de fiecare dată după obătălie , el iartă și iubește în continuare , fiindcă așa este normal . Nupărăsi niciodată ceea ce iubești , fiindcă nu o să mai fie la tine vreodată .Va dispărea odată pentru totdeauna alături de amintirile prețioase , care vorfi luate pentru totdeauna...