Visele

Capitolul 9

A treia zi

"-Mi-e dor de tine . Simt cum nu mai rezist să te am aproape ,lângă mine , să te țin în brațe , să te sărut , să îți miros părul care mă lovește peste față de fiecare dată când te iau in brațe . Vreau să fac aceste lucruri cu tine ... "

         Nu mai suport să citesc toate aceste citate din caietul magic pe care l-am făcut din ziua când m-a întrebat dacă vreau să fiu cu el . Toate aceste amintiri mă răscolesc de fiecare dată când mă gândesc la el , la zilele "petrecute" cu el , nopțile neodirmite , la tot ...

        Simt cum totul se revarsă asupra mea . Astăzi este cinci mai . Azi este ziua lui , dar nu-i voi spune acel "La mulți ani" , dar în schimb , voi recit ceea ce i-am scris anul trecut de ziua lui . Acele randuri , au fost din inimă , dar lui nu i-a păsat câtuși de puțin de ceea ce simt eu sau de ceea ce fac eu . Niciodată nu mi-a "răspuns" la acele rânduri , dar nu-l voi întreba niciodată .

       Hotărâtă , iau caietul și caut pagina unde am scris . Cu voce tremurată , maini transpirate de emoțiile care mă cuprind aducându-mi aminte de ziua când i-am scris , citesc cu voce tare :

                                  "La mulți ani! Pentru cea mai minunată persoană!

          Nici nu știu cum să-ți spun tot ceea ce simt eu pentru tine , dar încerc să-ți scriu câteva rânduri pentru tine , pentru sentimentele mele față de tine , pentru ce reprezinți tu în sufletul meu : În primul rând , ești o persoană minunată , stai cu mine în fiecare seară , râdem împreună , glumim și nu aș vrea să se schimbe asta niciodată . În al doilea rând , ador faptul că tu îmi spui orice , că nu m-ai mințit niciodată și că îmi povestești toate întâmplările tale : bune , rele , amuzante ,triste , înfricoșătoare , dar le spui ca să zâmbesc , le spui ca să mă farmeci , să fiu într-o lume doar a noastră ... și o mai spun încă o dată , nu vreau să se schimbe asta niciodată ... Așadar , tu ești totul pentru mine , nu vreau sa te pierd niciodată , chiar dacă într-o zi ție nu o să-ți convingă alegerea mea , față de mine și de viitorul meu , nu vreau să mă părăsești niciodată . M-am obișnuit cu prezența ta ... Te iubesc. "

            Nu mai vreau niciodată să citesc aceste lucruri , pe care le-am trăit și mă fac să sufăr. Îmi doresc să se termine acest lanț fără sfârșit , să găsesc finalul poveștii mele , să uit de el odată pentru totdeauna , să fiu fericită , să nu mai sufăr . Poate aceste lucruri se vor îndeplinii într-o zi , poate persoana aceea nu mă dorește atât de mult cum doresc eu să scap de acest „gust amar" pe care l-a lăsat David în urma sa . Persoana respectivă vreau să mă înțeleagă , să mă ajute când dau de greu , să mă iubescă și să fie sinceră . Nu-mi doresc lucruri extravagante , doar o persoană simplă , cu o inimă "extravagantă" . Asta însemnând faptul că trebuie să treacă prin viață și să aibă o inimă mare .

          Poate acestă persoană este doar un vis , poate nu există , dar eu în continuare voi spera . Nu o să mă dau bătută . Voi lupta în continuare pentru visele mele , chiar dacă trecutul învinge întotdeauna ...

         Amintirile sunt dureroase , fiindcă îți lasă un gol în inimă , nu se vor întrerupe niciodată , ele vor fi acolo întotdeauna . Vor distruge tot ce iubești în acel moment , te vor face să te întorci la trecut , dar de data aceasta , nu voi mai lăsa trecutul să-mi fure fericirea . O să îi demontrez cine este mai puternic . Cu siguranță "el" va pierde , deoarece nu voi mai lăsa pe nimeni să-mi fure mințile , viitorul și tot ce am în acest moment.

         Simt cum toate amintirile "noastre" se răspândesc în tot corpul meu . Nu-mi pot imagina cum viața mea ar fi fără el , nu pot , dar îmi doresc să trec peste aceste lucruri , care m-au făcut să sufăr și să mă aflu în situația în care sunt acum : una urâtă , care te face să te simți rău fără nici o cauză .

        Îmi aduc aminte că acum un an , când i-am scris acele rânduri , el era plecat la o cabană cu prietenii lui ( nu știu dacă doar cu "ei") și nu mi-a răspuns nici până în ziua de astăzi la cele scrie . Poate nu le-a citit sau nu le-a văzut , dar aceste lucruri nu mai contează , fiindcă sunt trecute , iar trecutul e trecut ." Nu trebuie să trăim în trecut " – asta ar spune o persoană normală , dar eu nu sunt așa , sunt diferită , eu mă gândesc la toate timpurile , de parcă mi-ar păsa de toate . Și chiar așa este . Îmi pasă de toți și toate . Mai multe persoane mi-au spus să nu mai fac asta , căci îmi fac mie rău și mă încarc cu prea multe probleme . Eu nu sunt așa . Nu mă pot gândi doar pentru un moment , mă gândesc la mai multe . Sunt genul de persoană precaută , care se gândeste la toate posibilitățile .

            Poate îmi fac rău aceste lucruri sau amintiri , dar niciodată nu le voi lăsa în urmă , deoare fac parte din mine , din trecutul meu , visele , sentimentele , emoțiile , totul .

           Sinceră să fiu , nu mai știu când am fost ultima dată fericită sau când am retrăit acel moment de bucuri . Momentul când o persoană iubită te face fericită în fiecare zi . Să te trezești dimineața cu un mesaj de " Bună dimineața" , iar acel mesaj să-ți facă ziua mai bună , să te facă fericită .

           Ei bine , nu a mai existat acel moment și nu va mai exista niciodată , căci oamenii vin și pleacă . Ei sunt precum anotimpuril, ei sunt instabili sentimental , dar și psihic .Ei te vor lovi unde te doare mai tare și vor lovi când te vei aștepta mai puțin de la ei .