Visele

Capitolul 13

A cincea zi

        Astăzi scriam câteva rănduri , de dragul amintirilor și sentimentelor ,față de el...Simt cum totul se destramă , precum un puzzel. Pierzi piese și nu mai poți face din nou puzzălul ,care era înainte...

"Ești fericit?!

Fără tine nu pot să fiu! Înțelegi că eu nu pot trăi fără tine?!

Încearcă , pentru că trebuie să te obișnuiești fără mine. Noi doi nu o să mai existe niciodată!

Nu , te rog , lasă-mă să-ți demonstrez că...

Că ce? Că în tot timpul acesta ți-ai bătut joc de sufletul meu? Nu mai vreau să aud de tine,niciodată..."

P.S: Știi cum se spune ? Nu poți avea chiar totul. Ei bine , eu nu mai am nimic. Am pierdut totul. Am pierdut visele , speranțele , fericirea , respectul față de sine. Când mă uit în oglindă , imediat lacrimile și tristețea se năpustesc asupra mea , fiindcă reflexia mea îmi arată cum sunt eu , iar eu cea din reflexie , nu sunt ... este o altă persoană necunoscută , care mi-a furat totul , chiar și trupul...

          Unele lucruri se întâmplă din vina noastră , iar noi dăm vina pe alte persoane , pentru ca noi nu ne putem asuma greșelile.

                                                                                                     ***

"Promite-mi un singur lucru , spune el.

Spune. Te ascult.

Că niciodată , dar niciodată , nu ma vei părăsi.

Îți promit,dar cu o condiție.

Care este aceea?

Promite-mi ca o să fiu singura fată din viața ta.

Îți promit..."

            Acestea au fost unele dintre promisiunile noastre.Au fost doar spuse, dar niciodată nu se vor împlini.

           Toate visele au luat sfârșit din cauza sunetului telefonului. Mă sună ... el ... Neașteptată de asemenea lucru , răspund , iar vocea nu-mi este deloc normală , ci doar speriată , entuziasmată și fericită ...

-Bună , ce faci? Mi-e ...

-Fac bine , tu ce faci? Îl întrerup din vorbit , fiindcă nu doresc să aud verbul "dor".

-Nu prea bine...

-Păi de ce?

-Mi-e dor de tine! Înțelege-mă ! Nu pot trăi fără tine , fără vocea ta , fără vorbele tale , fără zâmbetul tău. Te rog! Dă-mi o șansă , să ne vedem în fața bibliotecii , doar ca să-ți văd acel chip de înger , de care m-am îndrăgostit...

Cuvintele lui m-au făcut să rămân câteva secunde nemișcată. Oare avea dreptate sau doar vrea să mă rănească ?

-Ei bine , mie nu îmi este dor de tine. Nici nu vreau să te văd!

-Mă iubești , recunoaște-o , doar că nu vrei să o mai faci , dar în adâncul inimii tale , mă iubești.

-Nu , eu doar te urăsc pentru tot ce mi-ai făcut ,înțelegi cum stă treaba? Tu nu mai însemni nimic pentru mine. Ești un nimeni. O altă persoană necunoascută din acestă viață.

           Cu aceste cuvinte am închis apelul , fiindcă simțeam cum plânsul se năpustește asupra mea și ar fi mai bine ca să nu plâng de față cu el.

           Totuși nu-mi pot imagina cum ar fi viața mea fără el...El este precum aerul.Am nevoie de aer ca să pot trăi ...dar il pot și pierde foarte ușor...

            Mâine , 22 iulie , s-ar împli cinci luni de relație , cinci luni în careel îmi spunea că mă iubește și nu m-ar lăsa pentru nimic în lume și multealtele...Presupun ca ziua ne mâine mi-o voi petrece cu un film bun sau o carte, care mi-ar lua gândul de la el. Așa ar fi cel mai bine.