Visele

Capitolul I

               

            Eram în brațele lui. Mă simțeam bine. Când mă gândeam la acele clipe ,deodată mă cuprindeau fiorii pe întreg corpul . Brațele lui erau în jurul taliei mele , iar eu îi simțeam bătăile inimii. Sună a o melodie. O mână de-a mea era în părul lui șaten,iar cealaltă pe pieptul lui. Buzele lui erau in părul meu ondulat și dezordonat , iar buzele mele erau lipite de pieptul. Mă simt protejată lângă el. Are grijă de mine și mă iubește cum nu m-a iubit un bărbat vreodată. Suntem împreună de trei ani, m-a așteptat să cresc, să împlinesc vârsta de optsprezece ani , vârsta la care pot lua propriile decizii.

           Niciodată nu am fost sigură de sentimentele mele față de el, niciodată nu am avut atâta încredere într-o persoană. El m-a facut să visez cu ochii deschisi până când.... l-am luat pentru prima dată în brațe și când am putut să-i simt buzele dulci , iar el să-mi atingă cu tandrețe buzele. Prima atingere pe pieptul lui, iar el pe al meu trup sfios a fost un moment de neuitat , unde nimeni și nimic nu mai conta. Eram doar noi doi, îmbrațișați , șoptindu-ne cuvinte dulci , alături de finele mișcări de mângâiere. În aerul care cuprindea întreaga cameră , se simțea o căldură inferanală amestecată cu iubire și pasiune.

           Îmi ridic capul de pe pieptul lui și-l întreb:

-Iubire ,dormi?

             După câteva secunde,se ridică,dar nu rostește nimic. Instinctul meu este acela de a-l întreba dacă este bine și aud doar un sunet enervant. Alarma.

             Mă ridic și încerc să opresc alarma, dar lovesc în zadar enervată ceasul ,care-mi spulberă liniștea în care ne cufundam ,căci nu se oprește.

             Aud o strigare.

-Alexis , trezește-te!

              Nimeni nu era în cameră în afară de mine și iubirea vieții mele . Sunetele se aud din ce în ce mai tare și văd o lumină... Era un vis. Visul acela adolescentin de a avea iubirea vieții tale lângă tine. Visul acela în care totul este perfect , unde este cum îți dorești tu să fie ,dar este complet ireal . Când îți dorești ceva foarte mult, uneori aștepți să se facă seară , sa te întinzi în patul confortabil și să-ți lași gândurile împreună cu imaginația să curgă doar pentru a te simți timp de câteva secunde implinită ,în vis...Dar uneori , visele tale pot deveni chiar realitate! Căci aici contezi tu. Tu îți poți schimba viitorul, tu ți-l plănuiești. Tu poți face visele tale ireale să devină reale.

           Deschid ochii. Lângă mine era fratele meu mai mic de cinci ani. El își face rutina lui zilnică , trezirea surorii lui mai mari.

            Imediat după ce m-am ridicat în capul oaselor, acesta imediat a fugit ,căci îl strigase mama. Eu rămân în patul moale și călduros timp de cinci minute , căci aud strigătele zilnice (numai in timpul săptămânii) :

-Alexis, adu-mi și mie tricoul lui Andrew. Țâfnoasă, mă ridic cu greu din cuibușorul meu și îmi iau papucii albaștrii , ochelarii și îmi prind părul care arăta ca un cuib de păsări. Puțin amețită ,după somn , ajung în camera lui , iau tricoul și-l pun în ghiozdan.După aceea mă trântesc în pat,precum un soldat în timpul războiului la pământ...