Fobia

Nu ma pot trata

AndreeaAndrutza2  *Flashback*
  Cu genunchii stransi la piept si capul pus pe ei privesc absenta prin gemul fumuriu care ma desparte de acei monstri.
  Dintr-o data masina se opreste.,,Mama'' iese din masina si vine pe partea mea deschizandu-mi usa.
-Misca-te mai repede!Nu vreau sa fiu vazuta cu tine!scuipa ea cuvintele
  Ies sfioasa din masina si privesc cu stupoare cladirea ce se afla in fata mea.
  Isabel,cea care se considera mama mea, ma apuca dureros de tare de mana si ma trage in urma ei.
  -Buna ziua!Isabel Grosse!Vreau sa va las acesta fata in grija!
  -Cu singuranta!Numele si varsta!
  -Kenneth Gr...Milton si are 7 ani.
  -Nascuta pe...
  -6 iunie 1999
  -Gata!Daca vreti sa va luati adio...spune domna din spatele calculatorului
  -Pa pa mica bestie!
  *End of Flashback*
  Imi scutur capul in speranta de a alunga acea amintere sau de o aruca unde in capul meu in asa fel incat sa nu mi-o mai pot aminti niciodata.Au trecut 10 ani...10 ani de cand am fost diagnostica cu boala psihica rara numita Antropofobie sau cum i se zice prin pshiatri ,,anxitate sociala''.Tot de zece ani locuiesc in acest centru.Nu este un centru de vindecare...Este mai mult un orfelinat unde avem parte de niste ore in care ne putem ,,descarca'' psihiatrului.Acest lucru pentru mine fiind aproape imposibil.Fix cand incepusem sa imi revin...adica la varsta de 13 ani am fost adoptata.O placeam pe noua mea mama dar nu si pe noul tata care din prima saptamna a inceput sa ma abuzeze, la modul ca ma batea si deasemena ma tortura si psihic.Dupa ce protectia copilului s-a sesizat am fost dusa inapoi la centru.
  Chiar daca pare imbosibil pentru o persoana cu boala mea am reusit sa-mi fac o prietena pe nume Sophia.Ea este bolnava de anorexsie si este ipohondra.Deseori cand sunt bolnava sunt nevoita sa stau departe de ea deoarece crede ca va lua boala de la mine.
  Este foarte greu sa traiesc cu acesta boala.Cand sunt in prezenta oamenilor ma blochez, palmele imi transpira,corpul imi tremura,lacrimile isi parasesc casa fara permisiune iar tipetele isi fac prezenta fara confirmare, nu ma pot controla,nu ma pot opri si ce este cel mai rau e ca simt ca nu ma pot fi trata.

  Hei dragilor!Stiu ca acest capitol a fost scurt dar e mai degraba un prolog.
  Daca vreti  sa ma intrebati ceva in legatura cu una dintre boli ,nu ezitati sa lasati un comentariu cu intrebarea voastra.
  Acesta este prima mea carte si sper sa va placa. Am scris deja cam 4 capitole asa ca daca va place nu uitati sa dati un vot,capitolul urmator va veni foarte repede.
  Va puuuup <3