Fobia

Sunt nebuna

     FlashBack
  -'Nu putem face o mica expetie?A invatat bine,se descurca la toate materile,chiar merita asta?'intreaba Kate cu speranta in glas.
  -'Am decis!Va pleca si punct!'ii replica dur Elizabeth.
  -'Dar...'spusue Kate plecandu-si capul
  -'Nu vrei sa fi concediata nu?'spune ranjid directoarea.
  -'Nu'raspunde scurt Kate
End of Flashback
  Frica imi stapaneste corpul acum.Am facut progrese uluitoare in domeniul oameni si acum cand frica a inceput sa dispara sunt lasata in mijlocul lor fara imunitate impotriva criticile lor, care dor mai tare ca cel mai ascutit cutit intalnit.
    Flashback
  -'Cred ca am fost destul de clara cand am spus nu.Dece ma contactati fara rost cand v-am spus de atatea ori ca sunt sigura.'
  Imi sterg lacrimile dupa ce ea termina propozitia si ma intlrc in camera mea.
   End of FlashBack
  Pana si propia mea mama ma respinge.Mama mea nu ma vrea.Cea care m-a adus pe lumea.Pana si ea ma tradeaza.Este un monstru,iar eu un alt nimic in lumea asta de animale cu masti bine lucrate.
  Imi doresc moartea.Nu cer prea mult,doar vreau aa schimb dara a ceva ce oricum se va intampla.
   FlashBack
  -'Strangeti lucrurile si pleaca!Nu mai vreau sa te mai vad pe aici!'spune aratand spre usa'Pleaca am zis!'striga cu ura in glas impingandu-ma spre usa.
   End of FlashBack
  Ma asez pe o bordura si imi sterg lacrimile.Sunt atat de slaba.Sunt un nimeni.Mereu voi fi un nimeni.Sunt o ciudata.Sunt o bolnava.
  Sunt nebuna.
     FlashBack
  -'Kate..'spune acesta dupa care se uita ingrijorat spre mine'De ce plangi?Hei!Esti ok?!'spune facand un pas spre mine 'Ti esti Kenneth?'de data asta indepartandu-se'Nu o sa-ti fac rau!Promit!'spune acesta si mai face un pas in spate'Sunt fratele Katherinei'
   End of FlashBack
  El,Kate si Sophia au fost singurii pe care i-am acceptat si care m-au acceptat.Ii vreau aici,cu mine.Dar pana si ei m-au parasit.
  Sunt prea dura acum...Nici macar nu stiu ca am fost alungata.
  Chiar daca orasul unde locuiesc ,Ballsh, este unul cu un numar de locuitori mic care sunt sansele sa ma intalnesc cu unul dintre ei.
   FlashBack
-'C-ce s-a i-intaplat?'intreb eu balbaindu-ma
  -'A-a p-plecat...'imi raspune ea cu greu izbucnit intr-un plans care ma sperie. 'Aziz'spune oftand'Aziz nu mai e...'spune incepand sa planga in tricoul din mainile sale.
  -'E-e ok!'ii spun frecand-o pe spate
  -'Era mama mea,Kenny.Singura persoana care ma iubea.'spune ridicand capul inspre mine.
  -'E-eu te-te iu-iu-iubesc!'spun incet
  -'Mersi'imi sopteste lasandu-si capul pe umarul meu.
   End of Flashback
  Acum eu eram singura persoana din viata ei care o intelegea si am parasit-o.Am lasat-o singura intr-o lume de necunoscutii.Acum ma simt ca un monstru.Acum sunt un monstru si daca un pshiolog nu ma va ajuta cu (,)crizele de bipolaritate si cele din cauza antropofobiei voi ajunge propiul meu monstru.
  Sper ca toti sunt bine deoarece eu nu voi mai fi pentru mult timp.

  Vreau sa va anunt ca acest capitol este necorectat asa ca scuzati eventualele greseli.
  Ma scuzati pentru inactivitate.
  Hristos a inviat!
  Paste fericit si clipe de fericire alaturi de cei dragi!
  Va pup si va iubesc mult <3